Dacă te cerţi, fiul meu te va da afară pe stradă spuse socra, uitânduse la apartamentul în care se aflau.
Arina, mâine pregăteşte un plăcintă cu varză pentru cină, anunță Lyudmila Vasilievna intrând în bucătărie și aşezânduse la masă. Nu mănânc o prăjitură bună de mult timp; tu tot găteşti feluri ciudate.
Arina se întoarse de la aragaz, unde prăjise chiftele pentru cină. Socra, cu expresia ei mereu nemulţumită, îşi aşeză cardiganul burgund.
Sunt alergică la varză, Lyudmila Vasilievna, răspunse Arina calm, întorcând o chiftea. Nu o pot face.
Ce vrei să spui că nu o vei face? vocea socrei se înălţă. Te-am cerut și te refuzi? Cine crezi că eşti să mă contrazici? În vremea mea, noroatele respectau bătrânii!
Nu e o chestiune de respect, replică Arina mutând tigaia pe alt aragaz. Dacă aş găti varză, aş avea o reacţie alergică. Dacă o doreşti, făo tu.
Să o fac eu? Lyudmila Vasilievna se ridică brusc. Nu sunt servitoarea ta! Eşti şefa casei, aşadar găteşte cum îţi spun eu! Alergia ta nu e decât o scuză, eşti doar leneşă la aluat!
Lyudmila Vasilievna, ce legătură are lenea cu asta? întoarse Arina spre socră. Gătesc zilnic, curăţesc, spăl rufele. Dar nu pot face plăcinta cu varză pentru că nu pot fizic!
Nu poţi sau nu vrei? socra se apropie, încruntânduse. Crezi că pentru că fiul meu tea luat, poţi să mă comanzi? Vom vedea cine conduce cu adevărat!
În hol se auzi clopoţelul cheilor Mikhail se întorcea acasă. Faţa Lyudmila Vasilievna se schimă imediat în suferinţă.
Misha, fiule, strigă ea când îl văzu. Bine că ești aici. Soţia ta a devenit complet neascultătoare! Iam cerut să facă o plăcintă, iar ea mă refuză!
Mikhail îşi smulse jacheta și îi aruncă o privire obosită soţiei, care stătea lângă aragaz cu faţa tensionată.
Arina, ce se întâmplă? întrebă el, atârnând jacheta în dulap. De ce refuzi să asculţi de mama ta?
Sunt alergică la varză, Misha, şoptă Arina. Iam explicat deja lui Lyudmila Vasilievna.
Alergie? Ce alergie? Mikhail ridică mâna. Nutepreocupă, mama. Arina va face plăcinta mâine, nue așa, draga mea?
Arina îl privi pe soţ, apoi pe socră, care zâmbea triumfătoare. Inima îi strânse în durere.
Nu, nu o voi face, spuse hotărât, dând jos şorţul şi mergând spre uşă. Vă puteţi servi singuri.
Se duse în dormitor şi închise uşă. Dincolo, vocile lui Mikhail şi ale mamei lui se auzeau în timpul cinei, discutând treburi cotidiene. Arina se așeză cu faţa în jos pe pernă, lacrimile curgândui pe obraji.
În dimineaţa următoare se trezi mai devreme decât de obicei. Lyudmila Vasilievna dormea încă, casa era în mod neobișnuit tăcută. Mikhail savura o cafea la masa din bucătărie, derulând ştiri pe telefon.
Misha, trebuie să vorbim, spuse Arina, stând în faţa lui cu mâinile strânse. O discuție serioasă.
El ridică privirea, vizibil derutat.
Despre ce?
Despre mama ta, respiră Arina. Sunt sătulă de critici constante. Lyudmila Vasilievna comentează tot ce fac: gătitul, curăţenia, hainele. Mă simt constrânsă în propria noastră casă.
Arina, ce spui? Mikhail lăsă telefonul pe masă. Mama nu face decât să aibă obiceiurile ei.
Obiceiuri? vocea Arinei se înălţă. Asta este să dai ordine adultilor? Misha, poate ar trebui să-i găseşti mamei tale un apartament închiriat, să locuiască de sine stătătoare? Suntem tineri, avem nevoie de spaţiu.
Mikhail loveşte ceaşca de pe platou.
Sugerezi să o aruncăm pe mama mea pe stradă? tonul îi era metalic. A cerut să locuiască cu noi, iar tu vrei să o alungi?
Nu spun asta, Arina se întinse spre el, dar el o respinse. Doar un loc separat. Am putea să acoperim chiria
Nu-mi place ce aud, Mikhail se ridică şi începu să se îmbrace pentru muncă. Mama nu deranjează pe nimeni. Dimpotrivă, ne face viaţa mai uşoară: găteşte, ajută.
Când găteşte? Arina se ridică şi ea. Misha, deschide ochii! Eu lucrez, vin acasă, gătesc, curăţesc, spăl rufele, iar mama ta doar critică!
Destul, întrerupse Mikhail, punânduşi jacheta. Nu vreau să mai aud asta. Mama rămâne cu noi. Punct.
Uşa se închise cu un zgomot metalic neplăcut. Arina rămase singură în bucătărie, privind la cafeaua de jumătate terminată a soţului. Amăreala discuţiei se întindea în interior ca un ceai rece. Ia bolul, îl spălă şi îl puse la uscat.
Arina era furioasă de nedreptatea suferită. Socra ia dat apartamentul fiicei sale şi apoi a insistat să locuiască cu ei. Mikhail nu remarca nimic ciudat! Arina era sătulă să trăiască sub ochii vigilenţi ai mamei lui.
La jumătate de oră, Lyudmila Vasilievna intră în bucătărie cu părul aranjat, halatul închis în ultimul nasture. Faţa ia arătat o nemulţumire profundă.
Ce scenă ai făcut, începu fără să salute. Atât de nepoliticos! Te aşteptam să fiu sprijinită de fiul meu?
Arina turna ceai în tăcere, încercând să nu reacţioneze.
Vezi? Lyudmila Vasilievna continuă, aşezânduse la masă. Fiul meu a luat partea mea! Asta înseamnă că el ştie cine e şeful aici. Şi, prin urmare, trebuie să mă asculti!
Arina a lăsat ibricul mai brusc decât voia.
Astăzi vei curăţa tot apartamentul până va strălui, socra rostise dintro atitudine de lectură. Spălaţi ferestrele, ştergeţi podelele din fiecare cameră, faceţi baia sclipitoare. Altfel, păreţi o doamnă, dar casa e murdară!
Casa nu e murdară, contră Arina încet.
Nue murdar? vocea lui Lyudmila Vasilievna se înălţă. Am văzut praf pe noptieră ieri! Şi oglinda din hol e pată! Dacă teopui, îi voi spune fiului meu că nu mă asculţi!
În interiorul lui Arina ceva se rupe. Ca un fir tensionat ce nu mai poate rezista. Se întoarse rapid spre socră.
Nu! vocea ii răsuna cu tensiune. Nu o voi face! Team ascultat prea mult! Mam pierdut în toate astea! Gătesc ce îmi spui, curăţesc când zici, tăc la strigăte! Destul!
Lyudmila Vasilievna sări în picioare, faţa ia roşit de furie. Strigă:
Cum îţi permiţi să mă contrazici?
Arina ridică vocea şi ea.
Îmi permit! Sunt om viu, nu servitoarea ta! Şi nu voi mai tolera bârfirile tale!
Dacă îmi răspunzi, fiul meu te va da afară! țipă socra, agitânduși pumnul.
Atunci ceva din Arina se elibera. Ani de tăcere, luni de umilinţă. Totul curgea întrun val puternic. Se înălţă la înălţimea completă, vocea ei puternică îl făcu pe Lyudmila Vasilievna să facă un pas înapoi.
Ai uitat cui îi aparţine acest apartament! Ai uitat cine ţia permis să locuieşti aici! Cine îţi permite să trăieşti fără să plăteşti chiria, utilităţi, alimente nimic! Să-ţi amintesc: este al meu! Cumpărat înainte de căsătorie, înainte să-l cunosc pe fiul tău, pe întreaga ta familie!
Lyudmila Vasilievna rămase cu gura căscată, evident nepregătită pentru aşa reacţie.
Şi Arina nu se opri.
De acum înainte nu vei mai sădi condiţii pentru mine! Sau nu voi fi eu cea dată afară, ci tu! Înţelegi?
Pentru câteva secunde socra stă în loc, parcă pietrificată, apoi se recăpătă. Faţa îi era încinsă, ochii strânşi.
Cum îţi permiţi să mă vorbeşti aşa? ţipă. Nu ai niciun drept! Eu sunt mama soţului tău! Sunt mai în vârstă decât tine! Trebuie să mă respecţi!
Respectul se câştigă, nu se dă din vârstă! Arina nu cedă. Şi în lunile petrecute aici nu ai câştigat niciun pic de respect!
Cum îţi permiţi Lyudmila Vasilievna respiră cu furie. Cine crezi că eşti? Eu sunt mama lui Misha! Tu eşti doar o femeie temporară! El mă va alege mereu!
Atunci voi pleca amândoi! întrerupse Arina. Eu rămân în apartamentul meu! În cel pe care-l plătesc, îl curăţ și îl gătesc! În timp ce tu doar dai ordine!
Voi spune fiului meu! gândi socra, stăpânită de panică. El va afla cum mă tratezi!
Spunel! Arina încrucișă braţele. Doar să nu uiţi să menţionezi că locuieşti gratuit aici!
Lyudmila Vasilievna se întoarse supărată şi, cu paşi zgomotoşi, fuge spre camera ei. Uşa se trânti atât de tare încât ferestrele tremurară.
După câteva minute, se auzi o voce agitată din interior. Socra striga la fiul ei. Arina prinsese fragmente: Total neascultătoare mă insultă amenință să mă dea afară
Arina termină ceaiul şi se pregăti pentru muncă. Să se plângă Lyudmila Vasilievna astăzi a spus adevărul pentru prima oară în multă vreme.
Seara, Mikhail se întoarse acasă, aproape în furie. Chipul îi era roşu, ochii arzând. Întro clipă, intră în casă şi se îndreptă spre soţie:
Ce crezi că faci? strigă. Mama mia spus tot! Cum îţi permiţi să o insulţi? Să o alungi din casă?
Din casa mea, corectă Arina, smulgând şorţul. Nu am ameninţat. Am avertizat.
Din casa ta? vocea lui Mikhail creştea. Suntem soţ şi soţie! Cemi aparţine mie, e al tău!
Nu, dragă, răspunse ea. Apartamentul lam cumpărat eu înainte de căsătorie. Şi nu voi mai tolera nepoliticozitatea mamei tale.
Mama nu a greșit! Mikhail strigă. A cerut doar ajutor la treburile casei!
A dat ordine, contracara Arina. Şi ma insultat. Şi tu iai sprijinit.
Desigur că am sprijinit! Ea e mama mea!
Atunci locuiește cu ea, spuse Arina, îndreptânduse spre uşa principală și deschizând-o larg. Dar nu aici. Strânge-ţi lucrurile și pleacă.
Glumeşti? Mikhail rămase fără cuvinte.
Deloc, Arina arătă spre uşă. Mai folosit suficient, mai trăit pe seama mea. Acum decideţi unde şi cum să locuiţi. Eu aleg să fiu fericită. Fără tine!
Lyudmila Vasilievna fugea din cameră, auzind strigătele.
Ce se întâmplă? întrebă, dar, văzând ușa deschisă, înţelesese totul.
Strângeţi lucrurile, repetă Arina. Ai la dispoziție o jumătate de oră.
Uşurinţa îşi spăla sufletul pe Arina ca un val. Făcuse cel mai greu pas.
— Dacă te ceri cu mine, fiul meu te va da afară pe stradă, — a declarat soacra, uitând cui aparține acest apartament.
