Hai să te miști și să-ți faci de cap cu invitații, spuse mirele când rudele lui apăru la apartamentul ei să discute nunta.
Așa e, fiică, acum ești și tu socră noastră, cea mai iubită, îl îmbrățișă din nou Maria, mama Anei. Recent, fiul ei, Andrei, i-a cerut-o în căsătorie și au anunțat pe toată familia că se înscrie la altar. Andrei deja cunoștea părinții miresei, dar pentru Ana întâlnirea cu socra era prima.
Părinții Anei, Mihai și Vasilica, au trăit toată viața în București și sunt destul de bine situați. I-au pus fiicei tot ce avea nevoie: apartament, mașină, studii de prestigiu și un job bun, și așteptau ca ea să aleagă un soț din aceeași clasă socială.
Andrei părea un băiat destul de decent. La 25 de ani avea deja o profesie respectată, lucra într-o companie mare și locuia într-un cartier decent. Dar, cum s-a aflat mai târziu, apartamentul era închiriat. Ana i-a convins pe părinți că, de vreme ce are deja un acoperiș, nu trebuie să se aplice imediat la bancă pentru un credit ipotecar.
Vom locui în apartamentul meu, apoi vom cumpăra unul împreună.
Înțelegi că bunurile dobândite împreună se împarte în două, nu? întrebă sever tatăl. Se simțea inconfortabil că din prada lui Andrei nu se vedea decât o familie numeroasă.
Nu ne vom despărţi, tată! De ce vorbeşti aşa?
Se întâmplă
Dar nu la noi! Eu și Andrei ne iubim. El câștigă suficient de bine ca să contribuie la bugetul familiei!
Poate că pentru alţii e bine, dar este tot mai puțin decât al tău. Nu e foarte încurajator.
Deja Ana câștigă peste medie. Ai pus un prag prea înalt pentru viitorii soţi, Mihai interveni Vasilica, viitoarea soacră. Să trăiască. Pare un tip decent și Ana îl iubește.
Să trăiască, bine, dar planifică nunta continuă Mihai.
Corect. Mă bucur că tânărul are intenții serioase. Altminte, ştii cum e? Trăiesc zece ani, au copii și la oficiu nu se grăbesc să-i înregistreze.
Ştim de intenții serioase pentru un apartament în București.
Tată! Ce spui așa? Mamă, spune-i! Lăcrimă Ana. Cuvintele tatălui o râncedeseră. Credea că el nu are încredere că ea poate atrage un bărbat și, supărată, ieşi din cameră.
Ce fel de om ești, Mihai? De ce o răneşti? auzi ea de la mamă. Nu voia să-l asculte pe tată, dar, cum s-a întâmplat, mama convinge pe Mihai că Ana are dreptul să aleagă singură mirele și că Andrei nu e o opţiune proastă. Mihai dădu acordul pentru nuntă, iar mirele o invită pe Ana la cunoașterea părinţilor.
De ce nu ne întâlnim la restaurant? Să vină rudele tale în oraş, nu e problemă cu trenul.
Draga mea, ştii că am o familie mare. Unde să-i cazăm dacă vin?
La hotel răspunse nesigură Ana.
Nu au bani pentru hoteluri şi restaurante, sunt oameni simpli. Nu pot să-i găzduiesc pe toţi din buzunarul meu; trebuie să economisim pentru nuntă. Hai să mergem la satul meu, îţi arăt de unde vin. Vom ajunge cu trenul, să nu stăm în trafic.
Bine Ana gândi că nu trebuie să economisească, că tatăl ei ar putea să le facă o nuntă frumoasă, dar nu se opuse.
Se simțea emoţionată să meargă la străinii lui Andrei, dar convingerea lui o liniști. În weekend, Mihai și Vasilica însoțiră fiica și viitorul ginere la rudele lui Andrei. Mihai era supărat, dar după discuția cu soţia îşi ținu părerea pentru sine. Vasilica nu era încântată de călătoria, dar sedorea să nu fie nepoliticoasă, așa că a mers numai fiica.
Ana, ca o domnișoară educată, aduse cadouri, informânduse dinainte ce îi place rudelor lui. Pentru viitoarea soacră cumpără o faţă de masă frumoasă și un set de prosoape, iar pentru ceilalţi dulciuri, ceai și cafea.
Eşti pregătită să-i cunoşti?
Sincer, e puţin înfricoșător.
Oamenii sunt simpli. Nu aştepta toalete de lux, nu e Bucureşti.
Ce fel de toalete? Lemn şi în aer liber?
Nu, nu e aşa de rău zâmbi Andrei.
Satul unde au ajuns era cu adevărat rustic. Case vechi, drumuri crăpate, grădini neîngrijite. Casa lui Andrei se remarca printro grădină îngrijită și un gard vopsit. Se vedea că acolo trăiesc oameni în permanență.
La poartă era o cușcă mare în care dormea un câine. La auzul oaspeţilor, lătra tare, speriind Ana.
Hai departe! comanda Andrei, trăgând câinele de la viitoarea lui soţie.
De ce e așa de furios?
Pentru că trebuie să apere casa. Asta nu e ca în Bucureşti, unde câinii sunt doar…
Un bărbat curajos, fiul său, ieşi dintro parte și îl îmbrăţi pe toţi. Ana, neobișnuită cu astfel de manifestări, se simţi în loc străin. Socra nu se linişte până nu sărută pe Ana şi pe fiul său, apoi o lăsă să intre.
În interior, primirea nu era mai puţin călduroasă. Ana fu îmbrăţiţată de nenumărate ori; atâta număr de nume nu lear fi reţinut nici nu ar fi putut, dacă ar fi încercat. Era unchiul, mătuşa, surorile, fraţii, copiii, bunica, rudele de la câmp și chiar vecinii, toţi adunaţi în jurul Anei, începând interogarea.
Cum aţi ajuns? De ce am ţinut aşa departe o frumoasă? Când vor fi copiii? Unde locuieşte mireasa? Unde lucrează și cine sunt părinţii? Cum vaţi întâlnit şi unde plănuim să locuim?
Întrebări care păreau neadecvate pentru Ana. După ce a observat urmele de ruj pe obraji, a cerut:
Lăsaţine să plecăm, suntem obosiţi.
Andrei, înţelegând că Ana nu era pregătită pentru atâta atenţie, o trase de lângă inelul de rude.
Aveţi douăzeci de minute de odihnă, apoi la masă. Vrem să ştim tot, fiecare detaliu! spuse mama lui Andrei.
Nu te teme, la început sunt aşa, apoi se liniştesc.
Cum ştii? Ai adus-o deja acasă? întrebă Ana, sceptică.
Nu, doar ştiu familia. Hai să ne schimbăm şi să mergem la masă. Mama a făcut găluște special pentru tine. Te rog, laudăi mâncarea.
Bine
Au pus-o pe Ana şi pe Andrei la capul mesei. Mâncărurile îi erau un mister, căci era prea agitată să le memoreze. Observă o crăpătură pe marginea farfuriei.
Se mănâncă din porţelan spart, gândi ea. Vesela era veche, iar marginea feţei de masă avea o gaură. Nu a fost în zadar că am cumpărat-o ca dar. Probabil că are o sută de ani.
Întrebată despre reţetele de familie, răspunse că nu ştie de niciun fel de mâncare tradiţională.
Nuţi place să găteşti? întrebă socra.
Nu, prefer să mănânc la cafenea sau la părinţi recunoaşte Ana, simţind că socra o judecă.
De ce nu ai un bărbat care să gătească? interveni Nini, sură a Mariei.
În familia noastră reţetele se transmit de la unaltul, trebuie să ştii şi tu să găteşti, Andrei iubeşte acele găluşte.
Ana nu ştia ce să răspundă.
E momentul să încerci preparatul despre care am vorbit împinge Andrei farfuria spre ea. Dacă nu, vor vorbi şi totul se va răci.
Ana înclinat, cu toţi ochii pe ea, îşi luă cu lingura şi gustă. Era foarte fierbinte, iar supa era sărată.
Cum e? strigară toţi, de la copii la bătrâni.
Delicios, foarte minţi, ca să nu pară nepoliticoasă. Andrei o mângâie pe mână, iar ea zâmbeşte, dorindui ca seara să se termine.
Poate plecăm azi? întrebă ea, când ise arătă prima şansă.
Ce? Mama sar supăra. Nu, am promis să rămânem până mâine.
Atunci plecăm dimineaţa, am şi eu treabă.
Lucrezi prea mult, Ana. E weekend, odihneştete.
Ana improvizează un pretext, spune că se simte slăbită, iar Andrei trebuie să plece acasă, anulând micul dejun, prânzul şi cina.
Păcat că nu am petrecut mai mult timp împreună se mâhnise Maria.
Vă așteptăm când doriţi. Nu suntem singuri în Bucureşti spuse socra.
Ana zâmbi la despărţire, iar ei plecară.
Cum ţise pare familia mea? întrebă Andrei.
Oameni minunaţi răspunse Ana, tăcând că nu sa simţit confortabil.
Mulțumesc că ai respectat mama. Pentru mine e important.
Eu ştiu sincer, găluştele erau prea sărate!
Deci ai minţit când ai zis că ţiau plăcut? se vedea dezamăgirea pe faţa lui.
Tu însuţi ai zis că ar trebui să îmi placă, chiar dacă nu.
Nu mam gândit că vei critica ceva făcut special pentru noi.
Ana nu ştia ce să răspundă. Andrei propuse să uităm incidentul. Ana acceptă, considerând că este o neînţelegeri mică.
Dar când vor veni rudele mele, va trebui să înveţi să găteşti. Nu mă vor înţelege dacă servim doar salate cumpărate.
Ce? O să ne viziteze? surprinsă Ana.
Tu ai invitat pe toată lumea la noi.
Eu am invitat doar pe mama ta.
Ea nu poate veni singură, pentru noi familia e prioritară. Asta nu e ca în capitală, unde fiecare se descurcă singur.
Ana înghiţi aceste cuvinte, sperând să nu vină curând şi așteptând să se rezolve alte treburi. Întro săptămână trecu repede.
Trebuie să alegem tortul. Pentru un bonichet bun, trebuie să rezervaţi cu şase luni înainte, dar am noroc, mâine am degustarea amină Ana când Andrei se întoarse de la muncă.
Vom discuta tortul mai târziu, nu în weekend.
De ce?
Pentru că vom avea oaspeţi.
Nu am planificat se bâlbâi Ana.
Am stabilit să întâmpinăm rudele la gară la prânz. Cereţi tatălui să pună la dispoziţie maşini de serviciu.
Oamenii nu pot veni cu taxi? nu îi plăcea să-l deranjeze pe tată.
Nu, acestea sunt ale noastre. Şi nu, nu ar fi prea ieftin să-i transportăm pe toţi.
Câţi oameni vin?
Nu ştiu exact, dar trei maşini ar trebui să fie de ajuns, plus maşina noastră.
Unde-i vom caza?
Pot dormi pe podea, nu-s pretenţioşi.
Ana se agita şi telefonă mamei.
Nu ştiu ce să fac! Am şedinţă şi o grămadă de lucru, şi nici nu ştie Andrei câţi oaspeţi vor fi!
Nu face nimic. Kira, menajera noastră, va pregăti totul și îl va duce la tine îi spuse Vasilica. Dacă e nevoie, putem găzdui o parte a lor la noi.
Ana oftă uşor, mulţumind mamei pentru ajutor. În scurt timp totul era pregătit: masa aranjată, cea mai frumoasă faţă de masă întinsă şi totul gata pentru oaspeţi.
Mama ta pleacă? întrebă Andrei când seîntoarse acasă.
Nu vrea să cunoască pe mama ta.
Nu aş să le prezint înainte de nuntă, dar nu pare să avem altă opţiune. Trebuie să vorbim și despre dot şi despre obiceiuri.
Ce obiceiuri?
Corniţa, miratul.
Ana nu reuşea să răspundă când sună la uşă. Era semn că rudele au ajuns. Începuseră din nou îmbrăţişările şi salutările, iar Ana realiză că jumătate din cei prezenţi erau noi pentru ea.
Spunene, gazdă, unde mergem? întrebă socra. Ana nu acordă atenţie vorbelor Mariei, iar Vasilica se supăra că, dintro dată, apartamentul fiicei lui devenise casa cuiva ce nu era nici în registru.
Mamă, neva ajunge mâncare? întrebă Ana timid.
Nu ştiu. Au venit cu tot satul? Ştii pe toţi?
Nu
Bine, nevom descurca.
Oaspeţii se aşezară la masă. Chiar dacă apartamentul era mare, familie încă se strângea în living, iar copiii trebuiau să stea la o masă separată.
La sănătate, tineri! înălţă sticla Maria. I se turnă vin de colecție, dar ea-l lăsă să curgă întrun recipient de plastic şi spuse:
Asta e dea noastră, Maria!
Vin bea doar mama Anei; mireasa însuşi bea doar apă. Se simţea stânjenită în propriul apartament.
Ce rafinament aţi pregătit ceasta? ridică un invitat o bruschetă cu ficat de raţă. Nu mâncăm aşa. Ce e laÎn final, Ana a înțeles că, dacă își va găsi fericirea în mijlocul haosului, niciun tort nu va putea să-i umbrească zâmbetul.
