Sunt oameni buni: am găsit o familie în altă casă
Acum trei ani am pășit în București, venind dintr‑un mic oraș de la marginea Moldovei. Niciun chip nu-mi era cunoscut, străzile îmi păreau străine, ritmul orașului zgomotos, oamenii străini.
Mă temeam.
Știam că încep un nou capitol al vieții, dar adânc în suflet mă simțeam pierdut.
Atunci, mătușa Vasilica mi‑a șoptit:
— Nu te sfii, fiule, noi vom fi alături de tine. Vom fi ca părinții tăi.
Ea știa deja că nu am părinți lângă mine.
Nu că ar fi morți, ci că pentru mine nu mai existau. Încercaseră să mă despartă de Ana, să ne rupe dragostea, să mă preseze să aleg altă cale. Nu i-am iertat niciodată.
Din fericire am avut bunica. Singura persoană ce m‑a susținut mereu. Datorită ei am reușit să închiriez un apartament și să scap de căminul studențesc.
Dacă n‑aș fi avut pe tine și pe unchiul Mihai, nu știu cum m‑aș fi descurcat în acele luni grele.
Voi ați devenit familia mea
Îmi aduc aminte de prima zi de curs.
Tu, mătușa Vasilica, l-ai rugat pe unchiul Mihai să mă ducă cu mașina la universitate, să mă obișnuiesc cu drumul. După ore, el m‑a aștepta la intrare cu o înghețată în mână – era torid, iar el a vrut să-mi aducă puțină alinare.
Când ne-am întors, casa mirosea a cozonac proaspăt.
Ai scos din cuptor prăjitura ta de casă, m‑ai chemat la cină. A doua zi a fost la fel. Apoi a devenit o tradiție.
Ascultam colegii care se plângeau de proprietarii lacomi, de prețurile uriașe și de problemele nesfârșite. Eu, cu mândrie, le vorbeam despre voi.
Nu le părea posibil ca oameni ca voi să mai existe.
Ați oferit nu doar un acoperiș, ci și căldură
Nu voi uita niciodată Ziua Studentului, 8 decembrie.
În seara aceea a sunat soneria.
Am deschis și am văzut pe Ana.
Lângă ea, cu un zâmbet șiret, stătea unchiul Mihai.
Se pare că voi, cu el, ați găsit-o, i‑ați vorbit, ați convins-o să se întoarcă la mine, ați pus-o în mașină și ați adus-o aici.
Nu-mi venea să cred!
Nici din partea familiei nu am simțit o grijă atât de sinceră.
Fără voi, Ana poate că nu ar fi venit în acest oraș. Nu ar fi fost admisă la facultate. Nu am fi fost împreună.
Dar nu ne-ați doar reunit.
Ați primit-o așa cum ați primit și pe mine. Nu ați crescut chiria, nu ați pus obstacole. Ați fost doar alături.
Pentru asta vă sunt recunoscător.
M-aţi învățat ce înseamnă să fii bărbat
Unchiul Mihai, mă plec în fața ta.
Nu m‑ai doar ajutat să supraviețuiesc în acest oraș. Mi-ai arătat ce înseamnă să fii bărbat, să îți asumi responsabilitatea pentru viața ta.
M‑ai găsit un loc de muncă decent, prin care nu mai depind de sprijinul bunicii.
M‑ai învățat lucruri importante – nu prin vorbe, ci prin fapte.
Mi‑ai arătat cum să acționez corect în viață.
Acum mă simt mai puternic.
Vă vom răsplăti cum ne-aţi răsplătit pe noi
Ieri, cu Ana, ne-am amintit de un cântec vechi în care eroul primește dimineața o ceașcă de cafea cu o cornuleț vienesc de la gazda apartamentului.
Am hotărât: de la Anul Nou, vom începe să vă servim dimineața cafea aromată.
E tot ce putem face pentru voi acum.
Dar credeți-mă, vom găsi o mulțime de alte moduri să vă mulțumim, așa cum meritați.
Și acum – darul nostru cel mare
În sfârșit, am decis să vă anunțăm printr‑o scrisoare.
Ana este însărcinată!
Când am văzut cele două dungi pe test, am strigat de bucurie.
Voi ați început să vă îngrijoraţi, crezând că ne certăm…
Nu, a fost fericire pură!
Odată mi‑ați dat o șansă. Apoi ați ajutat-o pe Ana să se întoarcă la mine.
Acum e timpul să întâmpinăm o viață nouă.
Suntem siguri că veţi fi la fel de fericiți ca noi.
Copilul nostru va veni pe lume în august.
Fără voi, poate că nu am fi ajuns aici.
Vă mulțumim din suflet.
Sănătate, dragi părinți. Fără voi viața noastră n‑ar fi fost niciodată atât de luminoasă.
