O seară târzie în supermarketul din oraș. Irina stătea la casă, cu lacrimi în ochi, epuizată de oboseală, nedreptate și singurătate. Noaptea albă își spunea cuvântul.

Bogăţia ta trebuie să se vadă în cadourile pe care le oferi, îl mustra soacra.
Sunteţi mai bogaţi decât Sophie, așa că darurile voastre ar trebui să fie pe măsură, adăugă ea, morocăneşte.
Nu ştiu ce să-i dau mamei, oftă Laurent, aşezânduse lângă soţia lui pe canapea.
Elodie ridică din umeri. A alege un cadou pentru soacră îi era mereu o provocare. Relaţia cu Valérie Dupont era tensionată încă de la primele zile. Laurent înţelegea imediat poziţia mamei; după discuţia cu Elodie, cuplul hotărî să menţină o anumită distanţă. Nimeni nu mai avea obligaţii faţă de celălalt; puţine convorbiri telefonice şi ocazionale reuniuni de familie constituiau singurele lor interacţiuni.
Anul acesta Valérie îşi sărbătorea ziua de naştere şi invitase o mare parte din familie, inclusiv cuplul tânăr.
Mama a spus că se va bucura de orice dar, îşi aminti brusc Laurent.
Tot așa spune, apoi se înfăţişează pretenţioasă, replică Elodie, amintinduşi criticile anterioare. Sora ta îi poate oferi orice, dar noi nu!.
Îşi aducea aminte clar de reproşurile pe care Valérie le lansase după 8 martie: Ce iam dăruit? Un set scump de cosmetice. Reacţia ei a fost de lacrimi și acuzaţii, spunând că ne vedem ca pe nişte persoane în vârstă și neatractive. Evidenţea Elodie că singurele lucruri pe care le aprecia era aurul sau tehnologia, pentru că putea să le evalueze preţul.
Poate ar trebui să o sun și să îi întreb ce doreşte? ezită Laurent.
Cum vrei, răspunse Elodie, clătinând din cap.
Căutând o soluţie uşoară, Laurent a sunat la mama lui pentru a afla ce ar vrea să primească.
Fiu meu, nu am nevoie de nimic. Prezenţa voastră va fi cadoul meu, spuse timid Valérie Dupont.
Mămică, ești sigură? Nu ne vei ţine supărată? insiste Laurent.
Desigur că nu! Orice mică amintire mă va încânta, răspunse ea zâmbind. Laurent se încrede în cuvintele ei.
Mama a spus că putem să-i dăm ce vrem, intriguie pe Elodie, sceptică faţă de promisiunile soacrei.
Dar, sub presiunea lui Laurent, Elodie cedează. Propun să-i dăm un robot aspirator, ca să nu mai fie nevoită să tragă prin casă cu un furtun, sugeră ea, după ce analizară bugetul.
Împreună, hotărâră să cheltuiască o mie de euro pentru cadoul lui Valérie şi se îndreptară spre petrecere cu încredere.
La sosire, Valérie primise cu zâmbet pe chip, dar expresia i se schimătă imediat ce vedea cutia aspiratorului.
De ce?, mormăi ea, suspinând. Fiu, punel în dormitor. Elodie rămase blocată, nedumerită de reacţia ei.
Curând, sora lui Laurent intră în apartament cu soţul său, îmbrăţiinduse în bucurie:
Mama, este pentru tine!
Mulţumesc, draga mea! Nici nu miați fi putut imagina ceva mai frumos! exclamă Valérie, strângând-o în braţe.
Elodie, curioasă, se uită la cadoul care adusese atâta încântare. Sophie îi dăduse mamei un simplu set de cosmetice, în jur de douăzeci de euro. Elodie schimbă o privire cu Laurent, care şi el observase darul surorii. Din expresia lui se citea dezamăgirea faţă de reacţia mamei.
Laurent îşi ţinu o furie de câteva ore, dar când Valérie începu din nou să lăudeze cadoul surorii, el explodă.
Mămică, pot să vorbim? spuse el, luând-o deoparte.
Ce sa întâmplat? întreabă soţia, apropiinduse.
Nu este în regulă, mamă! Te-am întrebat despre un cadou. Îţi aduci aminte ce ai răspuns? îl mustră el.
Îmi amintesc
Atunci de ce reacţionezi aşa la darul nostru? În timp ce nu te încetezi să laudezi un pachet ieftin, adăugă Laurent, frustrat. Nu mă minţi că îţi fac singure idei.
Nu mint. Sunteţi mai bogaţi decât Sophie, deci cadourile voastre ar trebui să fie pe măsură, răspunse Valérie, morocăind.
Şi ce dăm noi? Bumbace? Pentru aţi face plăcere ar trebui să punem un bon de casă la fiecare dar? întrebă Laurent, încruntat.
Gata, e clar că vrei să închei discuţia. Ce pot să fac, dacă cadoul Sophiei mia plăcut mai mult?
Pentru că nu ştii preţul celui al nostru? replică el sarcastic. Îţi spun, valorează o mie de euro!.
Aşa de scump? exclamă Valérie, prefăcânduse surprinsă, dar găseşte rapid o cale să iasă din impas.
Ştii de ce apreciez mai mult cadourile de la familia sorei tale? Pentru că ei dăruiesc în funcţie de posibilităţi, în timp ce voi daţi cu nepăsare, spuse ea brusc.
Mămică, eşti serioasă? Laurent îşi pune mâna pe frunte.
Pari că glumeşti? Având în vedere veniturile voastre, aţi fi putut să-mi oferiţi un sejur la spa, răspunse ea, ridicânduşi capul mândră.
Laurent, uluit de cuvintele mamei, îl priveşte fără să clipească câteva secunde.
Crezi cu adevărat că Elodie şi eu avem bani care cad din cer în fiecare zi? strigă el brusc.
Strigătul său trezi soţia şi sora, ambele rămăseseră încadrate în prag, uimită.
Sophie înţelege repede motivul agitaţiei şi apără imediat pe mamă.
Mămică nu vrea robotul vostru, vrea un umidificator. Al lui sa stricat acum trei zile. Dacă vaţi interesa puţin de viaţa ei, aţi şti asta, replică sora.
O întrebasem despre cadou! strigă Laurent, strângânduşi dinţi. Vă bat de joc?! De acum nu mai dăruim nimic! Ne străduim să te mulţumim şi totuşi ne critici! Robotul nu e suficient, vrei un umidificator! Scuzaţine pentru dezamăgire! Plecăm! se îndreptă spre Elodie.
Valérie căzu în lacrimi, Sophie o mângâie, iar cuplul părăsi casa cu chipurile încruntate.
Laurent ținu cuvântul făcut mamei: pentru a nu mai cumpăra nimic şi a nu se simţi rușinat, hotărî să nu mai participe la evenimentele familiale, evitând astfel orice sursă de stres.

Rate article
Add a comment

;-) :| :x :twisted: :smile: :shock: :sad: :roll: :razz: :oops: :o :mrgreen: :lol: :idea: :grin: :evil: :cry: :cool: :arrow: :???: :?: :!:

seven − 1 =

O seară târzie în supermarketul din oraș. Irina stătea la casă, cu lacrimi în ochi, epuizată de oboseală, nedreptate și singurătate. Noaptea albă își spunea cuvântul.
– „Ludmilla, meghibbantál az öregkorodra? Az unokáid már iskolába járnak, mégis esküvőre készülsz?” …