Vrem intimitate, nu sfaturile tale! spuse fiul, uitându-se la soție.
Mioara, unde-i mama ta azi? întrebă Valentina Ivanovna, cercetând nora prin ochelarii groși. A promis să vină să ne ajute cu salatele.
E ocupată, răspunse scurt Mioara, continuând să taie castraveții. A rămas la serviciu.
Iar la serviciu, clătină capul soacra. Și familia când? Nepoții când o să-i faceți? Nu mai sunteți copii, aveți treizeci de ani!
Mioara strânse mai tare cuțitul și nu spuse nimic. Din sufragerie se auzi zgomotul televizorului era Andrei, întors de la grădină, unde petrecuse toată ziua săpând.
Andrei! strigă Valentina Ivanovna. Vino să ne ajuți să întindem fața!
Vin, mamă, răspunse fiul, dar nu se mișcă.
Valentina Ivanovna oftă și începu să scoată din dulapuri farfuria cea bună. Mâine veneau sora ei și cumnatul din Iași, iar masa de familie trebuia să fie grandioasă.
Mioara, ai spălat bine roșiile? întrebă ea, aruncând o privire în castron. Am stomacul sensibil, dacă mănânc ceva nepotrivit…
Le-am spălat, Valentina Ivanovna, răspunse nora, calm.
Și castraveții ăștia îi tai prea subțire. Bărbaților le plac felii mai groase, mai sățioase. Andrei mereu a fost așa dacă-i salată, să se poată și sătura din ea.
Mioara se opri și o privi pe soacră.
Poate atunci tăiați dumneavoastră cum trebuie?
Păi, fata mea, se făcu Valentina Ivanovna nevăzută cu mâinile. Eu doar vă sfătuiesc. Am experiență, patruzeci de ani de bucătărie. Tu ești tânără, mai ai de învățat.
Andrei intră în bucătărie în papuci de casă și un tricou vechi. Părul îi era zburlit, iar pe obraz avea o pată de pământ.
Ei, femeile, cum merge treaba? zâmbi el. Gătiți ospăț pentru toată lumea?
Gătim, gătim, dădu din cap mama. Dar tu mai bine te-ai spăla și te-ai schimba. Ce fel de înfățișare e asta?
Mamă, sunt acasă, Andrei luă o sticlă de apă din frigider. Mă relaxez după muncă.
Și acasă trebuie să te respecți. Uită-te la tine ce-o să creadă soția ta?
Mioara se întoarse brusc spre soacră.
Valentina Ivanovna, îl iubesc pe soțul meu așa cum e. În haine de lucru sau în papuci.
Bineînțeles, bineînțeles, aprobă ea. Dar dragostea-i una, și ordinea-i alta. Uite la vecina mea, Tamara ginerele ei mereu e ca din revistă. Și acasă, și la serviciu. Andrei își trecu mâna prin păr, zâmbind ușor, și se apropie de Mioara, punându-i o palmă ușoară pe umăr.
Hai, las-o baltă, draga mea. Şi tu, mamă, n-ai grijă de mine mă spăl într-o clipă.
Valentina Ivanovna oftă din nou, dar tăcu, îndreptându-şi atenţia spre tacâmurile aliniate perfect.
În hol, ceasul bătu şapte, iar mirosul de mămăligă şi mărar umplu încăperea, amestecându-se cu tăcerea grea şi obișnuită dintre ele.
Mioara puse farfuria la loc, fără să mai spună nimic.
Ştia că mâine va veni Iașiul, cu zâmbete false şi priviri prea iscoditoare.
Dar până atunci, avea de dus o altă bătălie una pe care n-o câştigase niciodată, dar nici nu intenţiona s-o piardă.
