Hei, prietene, ascultă puțin povestea lui Mărioara, bunica de 84 de ani, care stătea la stația de autobuz de lângă casa ei și nu avea habar unde să meargă mai departe. Pe bancă erau o geantă de pânză și un sac în care încăpea aproape tot ce avea. L-am dat afară pe Roxan, nu sa temut de nimic, a spus: dute de aici, măicuță, nu te mai băgaţi cu viața noastră, îmi spune ea adesea.
Acum trei ani locuiau cinci în mod fericit în apartamentul cu trei camere: Mărioara, fiica ei Nicoleta, nepotul Ionuț cu soţia Natalia și fiul lor, nepotul Mărioarei Aurel.
Totul a început să se destrame când la muncă ia apărut lui Ionuț o nouă contabilă Roxana. Venise din orașul mare în satul lor, iar nimeni nu ştia de ce. I sa dat o cameră în cămin, a început să lucreze şi, de parcă nu ar fi fost destul, sa apucat să-l cerceteze pe bărbaţi și a ales pe Ionuț. Căsnul nu e zid, a zis în glumă.
Întro zi de aprilie Ionuț sa întors de la muncă, șia luat lucrurile și a plecat. La despărțire a exclamat:
Abia la patruzecicinci de ani am înţeles ce e viaţa adevărată și iubirea!
Natalia, soţia lui, nu ia răspuns. A aşteptat săl termine pe Aurel săa ia examenele şi şia pus în ordine planurile:
O să mergem la oraş, Aurel trebuie să intre la universitate, iar noi vom locui în casa părintească a mea. E părăsită de trei ani, dar o să o renovăm. Dacă nu reuşim, fratele meu Mihai ne va ajuta. Eu îmi voi găsi repede un job la şcoală.
Au strâns totul în două zile, fratele a venit cu o Dacia, a încărcat bagajele şi au plecat. Aurel a îmbrăţișat strâns bunica la despărţire:
Nuţi fie dor, bunicuţă, o să vin mereu să te văd.
A venit de două ori, până când Nicoleta a murit. După aceea Ionuț şi Roxana sau mutat în apartament şi Aurel nu a mai apărut.
Viaţa Mărioarei a devenit foarte grea. Roxana a început săşi impună regulile. La început era timidă, o chema la masă şi îi aducea mâncarea pe care o pregătea pentru ea şi Ionuț. Apoi ia interzis să iasă din camera:
Dacă eşti prea mult în bucătărie, e mai uşor săţi curăţ camera o dată pe săptămână decât să mă limpezesc pe treizeci de ori pe zi în apartament.
De atunci Roxana îi gătea în fiecare zi terci de ovăz, de hrişcă sau de mei. Mărioara îl mânca dimineaţa, la prânz şi seara, îmbibândul cu ceai fără zahăr.
Întro zi Roxana a spus că în săptămâna următoare vine fiul ei. Ea şi Ionuț se gândeau unde săl pună la muncă nu vor săl ia la un job serios după închisoare.
Ionuț a plecat la muncă, iar Roxana ia zis să se pregătească:
Ia adresa căminului de bătrâni, dute acolo şi mulţumeşte că nu team dat afară pe stradă.
A aruncat o hârtie în mâna Mărioarei cu adresa şi a închis uşa în urma ei.
Mărioara a ajuns la staţia de autobuz, dar nu ştia unde să meargă mai departe vederea ia slăbit şi nu putea citi adresa. A observat un tânăr lângă bancă şi ia spus:
Băiete, citeşte-mi adresa, spune-mi pe ce autobuz să merg.
Băiatul sa uitat şi a răspuns:
Unde te duci, bunico Măria? Aurel a venit, te caută. Îi dau un telefon.
După cinci minute, Aurel a sosit de grabă. Se pare că Natalia, fosta vecină, a sunat şi ia spus că Roxana vrea să trimită bunica la internat. Vecina lucra ca îngrijitoare la căminul de bătrâni şi ia dat adresa. Aurel sa grăbit să vină în sat şi să o aducă pe bunică.
Aurel şia luat lucrurile şi a spus:
Acum te duc, bunico, ca pe o regină, cu taxiul în oraş. Mama ţia pregătit deja o cameră. În grădină înfloresc meri, e frumos!
Când Roxana şi Ionuț au aflat că Aurel o duce pe bunică în oraş, sau bucurat. Bucuria nu a durat mult. La verificarea actelor, sa constatat că proprietara apartamentului a fost mereu Mărioara. Chiar şi soţul ei avea drept de locuit pe viaţă. Aşa că Roxana şi Ionuț au trebuit să se întoarcă în cămin.
Mărioara a vândut apartamentul şi banii ii dăduse nepotului, ca săşi cumpere o locuinţă în oraş. În centru preţurile sunt mai mari, aşa că Aurel a reuşit să cumpere doar un apartament cu o cameră, dar întrun bloc nou şi spaţios. Se va căsători curând aşa are acoperişul de deasupra capului pentru familia lui.
