Nu avea decât 16 ani când a adus-o acasă… Fata care era deja de mult timp și probabil însărcinată, mai mare cu un an.

Are doar 16 ani când o aduce acasă Pe fată, care este de mult vizibil însărcinată, mai mare decât el cu un an.

Oana învață la același liceu tehnic cu el, doar că la alt an. De câteva zile, Cătălin o urmărește cum fata necunoscută se strânge într-un colț și plânge încet. Nu îi scapă din vedere burta care se rotunjește, aceleași haine purtate de două săptămâni și privirea goală, lipsită de orice speranță.

După cum se dovedește, povestea ei o știe aproape toată lumea Nepotul unui om de afaceri cunoscut din București se întâlnește cu ea, iar apoi dispare pur și simplu, plecând într-o problemă urgentă la Iași. Părinții lui nu vor să audă de ea. I-o spun direct.

Iar părinții ei, ca și cum ar trăi în Evul Mediu, de frica rușinii, alungă-o din casă și pleacă la țară. Unii o compătimesc pe Oana, alții râd de ea pe la spate.

Singură e de vină. Trebuia să gândească cu capul!

Cătălin nu mai poate să privească. Se gândește și se apropie.

Nu va fi ușor, oprește plânsul. Îți propun să locuiești la mine, putem chiar să ne căsătorim. Dar spun imediat nu știu să mint și nu voi pretinde că totul e perfect. Voi fi doar lângă tine și promit că vom reuși.

Oana își șterge lacrimile și se uită la băiat. Ce să zică Un băiat obișnuit, fără eleganță. Iar ea visa la un soț cu totul altul! Doar că în situația ei nu are de ales și Oana merge cu el.

Părinții sunt în șoc, mama îl imploră pe Cătălin să se răzgândească, dar el e ferm.

Mamă, nu dramatiza, cumva o să fie. Am două burse, una normală și una socială. Voi lucra în plus, vom reuși!

Dar voiai să mergi la facultate!

Și ce? Trăim cumva. Tata lucrează toată viața la fabrică, tu la magazin. Oamenii fără studii superioare tot trăiesc cumva. Mamă, nu e sfârșitul lumii!

Oana se mută în camera lui Cătălin. Îi lasă patul lui, iar el se mută pe canapeaua pliantă incomodă. Timp de câteva zile e foarte tăcută. Ca o umbră, merge cu el de mână la școală și acasă, până când în cele din urmă explodează.

Am ajuns! De ce părinții tăi se uită la mine urât? Nu le plac! Și de ce nu petreci timp cu mine? Stai în cărți sau dispari undeva?!

Cătălin e surprins.

Tu nu crezi că e normal? Nu le plac, dar te-au primit și nu te necăjesc. Se uită urât? Ai tăi nici nu vor să te vadă. Iar părinții tatălui copilului tău? Unde sunt? Stau în cărți pentru că învăț și nu vreau să fiu dat afară după primul an. Și bursa îmi e de folos. Dispar? Pentru că lucrez și nu am chef să văd cu tine seriale plângăcioase.

Oana plânge.

De ce vorbești așa?

Cum? Ți-am spus că nu știu să mint. Și oricum, când mergem la oficiul stării civile?

Nu pot merge așa, cumpără-mi o rochie frumoasă, cu talie înaltă, ca să nu se vadă burta.

Ce vrei să zici? Aducem certificat de sarcină, ce rochie? Trebuie să mai strâng bani pentru cărucior și pătuț

Mama ia valeriană, dar se împacă treptat cu situația și se uită tot mai des la hăinuțe de copii. La urma urmei nu se întâmplă nimic groaznic Să trăiască, să se căsătorească, iar ei cu tata vor ajuta cât pot. Doar că fata asta e nerecunoscătoare, mereu nemulțumită de Cătălin, de ei, de apartamentul strâmt. Poate când naște, se schimbă.

Dar Oana nu se gândește să se schimbe. Când Cătălin se întoarce murdar și obosit de la spălătoria auto, aducând în cameră o pisică slabă, ea intră în furie.

Idiotule! Ce ne trebuie nouă această pisică zdrențăroasă? Scoate-o! Dă-o afară din apartament!

Dar Cătălin doar zâmbește.

Nu, e însărcinată. Rămâne, deci nici nu începe. Mai bine închide gura și încălzește-mi prânzul.

Așa?! Oana aproape țipă. Alege! Ori ea, ori eu! Și bestia asta se uită urât la mine!

De ce? Cătălin o privește cu nedumerire. E casa mea și nu trebuie să aleg. E pisica mea și dacă te deranjează, poți pleca. Nici mama nu mi-a pus asemenea condiții. Poate e timpul să nu mai privești pe toată lumea de sus?

Oana isterizează, plânge, e geloasă pe pisica aceea slabă, neglijată. Unde a văzut Cătălin burta la ea? Dar burta se arată pisica e într-adevăr însărcinată.

Băiatul e obosit, dar când regretul începe să-l cuprindă, alungă gândurile. Cumva vor reuși. Oana va naște, se va liniști, iar pisica îi va distra mai devreme. Puii pufoși vor pune pe toți într-o dispoziție mai bună.

Dar totul se petrece altfel Bunicul, un întreprinzător cunoscut din București, se întoarce dintr-o lungă călătorie de afaceri și află totul. Îl găsește pe nepot, îi trage de urechi și îi spune că îl va tăia de la bani, dacă strănepotul va fi crescut într-o familie străină. Iar băiatul se teme foarte mult să piardă un asemenea buzunar.

Oana pleacă cu el încă din aceeași zi, fără să-și ia rămas-bun de la Cătălin. Din fericire are documentele la ea (se duce după ore la medic). De lucrurile ei face o cruce îi vor cumpăra altele noi! Și la acest liceu tehnic ieftin nu se mai întoarce!

Cătălin e zdrobit Cum așa? Nici nu și-a luat rămas-bun, nu a sunat, nu a spus niciun cuvânt. Aruncă toate lucrurile ei și stă mult timp singur în întuneric, strângând pisica lui.

Pisica înțelege totul. Se lipește încet de el, simțind că e nevoie de ea. Îi compătimește, toarce, îl consolează.

Cătălin asistă singur la nașterea ei, nepermițând mamei nervoase și tatălui confuz să se apropie de pisică. Stă lângă ea, îi vorbește blând, o liniștește. Veghează dacă totul merge bine și ține telefonul pregătit, ca să sune la veterinar în caz de nevoie.

Totul merge bine, pisica naște patru pui mici. Cătălin schimbă așternutul, aduce apă proaspătă și hrană. Se mai asigură o dată că totul e în ordine și, epuizat, închide ochii, simțind cum cel mai mic pui se lipește de palma lui, și se gândește că uneori animalele arată mai multă recunoștință decât oamenii.Are doar 16 ani când o aduce acasă Pe fată, care este de mult vizibil însărcinată, mai mare decât el cu un an.

Oana învață la același liceu tehnic cu el, doar că la alt an. De câteva zile, Cătălin o urmărește cum fata necunoscută se strânge într-un colț și plânge încet. Nu îi scapă din vedere burta care se rotunjește, aceleași haine purtate de două săptămâni și privirea goală, lipsită de orice speranță.

După cum se dovedește, povestea ei o știe aproape toată lumea Nepotul unui om de afaceri cunoscut din București se întâlnește cu ea, iar apoi dispare pur și simplu, plecând într-o problemă urgentă la Iași. Părinții lui nu vor să audă de ea. I-o spun direct.

Iar părinții ei, ca și cum ar trăi în Evul Mediu, de frica rușinii, alungă-o din casă și pleacă la țară. Unii o compătimesc pe Oana, alții râd de ea pe la spate.

Singură e de vină. Trebuia să gândească cu capul!

Cătălin nu mai poate să privească. Se gândește și se apropie.

Nu va fi ușor, oprește plânsul. Îți propun să locuiești la mine, putem chiar să ne căsătorim. Dar spun imediat nu știu să mint și nu voi pretinde că totul e perfect. Voi fi doar lângă tine și promit că vom reuși.

Oana își șterge lacrimile și se uită la băiat. Ce să zică Un băiat obișnuit, fără eleganță. Iar ea visa la un soț cu totul altul! Doar că în situația ei nu are de ales și Oana merge cu el.

Părinții sunt în șoc, mama îl imploră pe Cătălin să se răzgândească, dar el e ferm.

Mamă, nu dramatiza, cumva o să fie. Am două burse, una normală și una socială. Voi lucra în plus, vom reuși!

Dar voiai să mergi la facultate!

Și ce? Trăim cumva. Tata lucrează toată viața la fabrică, tu la magazin. Oamenii fără studii superioare tot trăiesc cumva. Mamă, nu e sfârșitul lumii!

Oana se mută în camera lui Cătălin. Îi lasă patul lui, iar el se mută pe canapeaua pliantă incomodă. Timp de câteva zile e foarte tăcută. Ca o umbră, merge cu el de mână la școală și acasă, până când în cele din urmă explodează.

Am ajuns! De ce părinții tăi se uită la mine urât? Nu le plac! Și de ce nu petreci timp cu mine? Stai în cărți sau dispari undeva?!

Cătălin e surprins.

Tu nu crezi că e normal? Nu le plac, dar te-au primit și nu te necăjesc. Se uită urât? Ai tăi nici nu vor să te vadă. Iar părinții tatălui copilului tău? Unde sunt? Stau în cărți pentru că învăț și nu vreau să fiu dat afară după primul an. Și bursa îmi e de folos. Dispar? Pentru că lucrez și nu am chef să văd cu tine seriale plângăcioase.

Oana plânge.

De ce vorbești așa?

Cum? Ți-am spus că nu știu să mint. Și oricum, când mergem la oficiul stării civile?

Nu pot merge așa, cumpără-mi o rochie frumoasă, cu talie înaltă, ca să nu se vadă burta.

Ce vrei să zici? Aducem certificat de sarcină, ce rochie? Trebuie să mai strâng bani pentru cărucior și pătuț

Mama ia valeriană, dar se împacă treptat cu situația și se uită tot mai des la hăinuțe de copii. La urma urmei nu se întâmplă nimic groaznic Să trăiască, să se căsătorească, iar ei cu tata vor ajuta cât pot. Doar că fata asta e nerecunoscătoare, mereu nemulțumită de Cătălin, de ei, de apartamentul strâmt. Poate când naște, se schimbă.

Dar Oana nu se gândește să se schimbe. Când Cătălin se întoarce murdar și obosit de la spălătoria auto, aducând în cameră o pisică slabă, ea intră în furie.

Idiotule! Ce ne trebuie nouă această pisică zdrențăroasă? Scoate-o! Dă-o afară din apartament!

Dar Cătălin doar zâmbește.

Nu, e însărcinată. Rămâne, deci nici nu începe. Mai bine închide gura și încălzește-mi prânzul.

Așa?! Oana aproape țipă. Alege! Ori ea, ori eu! Și bestia asta se uită urât la mine!

De ce? Cătălin o privește cu nedumerire. E casa mea și nu trebuie să aleg. E pisica mea și dacă te deranjează, poți pleca. Nici mama nu mi-a pus asemenea condiții. Poate e timpul să nu mai privești pe toată lumea de sus?

Oana isterizează, plânge, e geloasă pe pisica aceea slabă, neglijată. Unde a văzut Cătălin burta la ea? Dar burta se arată pisica e într-adevăr însărcinată.

Băiatul e obosit, dar când regretul începe să-l cuprindă, alungă gândurile. Cumva vor reuși. Oana va naște, se va liniști, iar pisica îi va distra mai devreme. Puii pufoși vor pune pe toți într-o dispoziție mai bună.

Dar totul se petrece altfel Bunicul, un întreprinzător cunoscut din București, se întoarce dintr-o lungă călătorie de afaceri și află totul. Îl găsește pe nepot, îi trage de urechi și îi spune că îl va tăia de la bani, dacă strănepotul va fi crescut într-o familie străină. Iar băiatul se teme foarte mult să piardă un asemenea buzunar.

Oana pleacă cu el încă din aceeași zi, fără să-și ia rămas-bun de la Cătălin. Din fericire are documentele la ea (se duce după ore la medic). De lucrurile ei face o cruce îi vor cumpăra altele noi! Și la acest liceu tehnic ieftin nu se mai întoarce!

Cătălin e zdrobit Cum așa? Nici nu și-a luat rămas-bun, nu a sunat, nu a spus niciun cuvânt. Aruncă toate lucrurile ei și stă mult timp singur în întuneric, strângând pisica lui.

Pisica înțelege totul. Se lipește încet de el, simțind că e nevoie de ea. Îi compătimește, toarce, îl consolează.

Cătălin asistă singur la nașterea ei, nepermițând mamei nervoase și tatălui confuz să se apropie de pisică. Stă lângă ea, îi vorbește blând, o liniștește. Veghează dacă totul merge bine și ține telefonul pregătit, ca să sune la veterinar în caz de nevoie.

Totul merge bine, pisica naște patru pui mici. Cătălin schimbă așternutul, aduce apă proaspătă și hrană. Se mai asigură o dată că totul e în ordine și, epuizat, închide ochii, simțind cum cel mai mic pui se lipește de palma lui, și se gândește că uneori animalele arată mai multă recunoștință decât oamenii.

Rate article
Add a comment

;-) :| :x :twisted: :smile: :shock: :sad: :roll: :razz: :oops: :o :mrgreen: :lol: :idea: :grin: :evil: :cry: :cool: :arrow: :???: :?: :!:

15 − 10 =

Nu avea decât 16 ani când a adus-o acasă… Fata care era deja de mult timp și probabil însărcinată, mai mare cu un an.
– Bună ziua, doamnă Natalia! Sunt Ioana, viitoarea dumneavoastră noră. Aș vrea să ne întâlnim și să discutăm. Când și unde vă este convenabil? Doamna Natalia s-a încordat, mai ales la cuvintele „viitoarea noră”. Ce noutăți sunt acestea? Vadim nu mi-a spus că intenționează să se căsătorească cu ea. – Bună, Ioana. Astăzi la ora 18:00, vă aștept la mine acasă. „Oare despre ce vrea să vorbim? Să fie însărcinată? Sigur, a făcut asta ca Vadim să se însoare cu ea, știm, am mai văzut.” La ce se gândește el? Nu e de nasul nostru. Nu ca Vadim. Arhitect cu viitor strălucit. Apartament propriu, mașină, frumos, deștept. Un mire de invidiat. Oricine ar fi fericită, dar nu, a ales pe această fată… Doamna Natalia a făcut curat în casă, a mers la magazin. Sufletul îi era neliniștit. Pe Ioana a văzut-o de câteva ori și nu a plăcut-o din prima. Vadim a adus-o să o cunoască, apoi doar la o cafea, să discute. Și de fiecare dată, doamna Natalia îi spunea tot ce crede despre această fată. – Fiule, nu mai sunt altele? De ce tocmai ea? Ce are special? Neînsemnată, slabă, micuță. Pe vremuri, bărbaților le plăceau alte fete! Nu e potrivită pentru tine! – Mamă, o iubesc, pentru mine e cea mai frumoasă! Și gătește dumnezeiește! Borșul ei e delicios! Aceste cuvinte au durut-o. Până acum, el lăuda mereu mâncarea mamei, iar acum acea fată gătește borșuri divine. Ioana a venit la ora stabilită. A adus prăjituri – coșulețe cu cremă de albuș. Doamna Natalia le iubea. „Ce șmecheră, vrea să mă cucerească…” – Doamnă Natalia, nu o să ocolesc subiectul. Vadim mi-a făcut o propunere și am acceptat. Așteaptă momentul potrivit să vă spună. Se teme că nu veți primi vestea bine. – Desigur, dragă! De ce să mă bucur? – Vreau să facem un acord. Ascultați-mă, vă rog. Știu că l-ați crescut singură pe Vadim. V-ați căsătorit pentru că ați aflat de copil, dar nu a fost o viață fericită. Soțul v-a părăsit. Și pe mine mama m-a crescut singură, tata a murit tânăr. Știu ce înseamnă să crești într-o familie incompletă. Ați pus toată dragostea și sufletul în fiul dumneavoastră. Vă mulțumesc enorm. E educat, bun, atent. E meritul dumneavoastră. Aveți cu ce vă mândri. Doamna Natalia a dat din cap aprobator. Așa e. E doar meritul ei că fiul a crescut așa. Ioana a continuat. – Visați ca fiul să se căsătorească cu o fată frumoasă, de succes, bogată. Și apare eu. Mică, neînsemnată, din familie simplă. Salariul nu e mare. O partidă nereușită pentru fiul dumneavoastră. Din perspectiva dumneavoastră. Acum sunteți confuză, nu știți ce să faceți, cum să-l convingeți să nu se căsătorească cu mine, nu-i așa? Doamna Natalia a ridicat din umeri și a dat din cap. Exact așa. – Uitați ce se poate întâmpla. Vadim nu vă va asculta. E hotărât. Veți încerca să-l convingeți. Veți ajunge să vă certați. La nuntă, desigur, nu veți veni. Fiul nu v-a ascultat. Așa e? – Da, așa va fi. – Veți povesti tuturor ce fiu nerecunoscător aveți, cât ați făcut pentru el și iată răsplata. Unii vă vor compătimi, alții vor zâmbi. Noi vom fi fericiți împreună. Veți ignora supărată. Voi avea un copil, Vadim vă va anunța. Dar veți refuza să vedeți nepotul sau nepoata. Nu recunoașteți căsătoria, deci nici copilul. Mama mea va avea grijă de nepot, va ieși cu el, îi va spune povești, îl va răsfăța. Va fi cea mai iubită bunică. În acest timp, veți sta singură în apartament, veți privi televizorul și vă veți supăra că viața a fost așa, că sunteți singură, nimănui nu-i pasă. De sărbători va fi și mai trist și singur. Toți cu familiile, iar dumneavoastră din nou singură. Supărarea nu vă va lăsa. Sănătatea va conta mai puțin, veți ajunge la spital. La alții vor veni vizitatori, la dumneavoastră doar vecina și prietena. Cu fiul și nora „rea” nu vreți să vorbiți. Veți trăi singură, fără să știți cum crește nepotul, nimeni nu vă va spune „bunică”, nimeni nu vă va felicita de ziua dumneavoastră. Și va fi alegerea dumneavoastră. Sau, poate, va fi altfel. După ce plec, veți analiza totul. Și, ca mamă înțeleaptă și iubitoare, veți accepta alegerea fiului, căci dacă m-a iubit, a avut motive. Să știți, nu sunt chiar atât de rea. La serviciu sunt apreciată, mama mă iubește, sunt om de treabă. Voi fi soție și mamă bună. Și, cel mai important, îl iubesc pe fiul dumneavoastră, iar el mă iubește pe mine. Când Vadim vă va spune că vrea să se căsătorească, îl veți lăuda, veți spune că îi acceptați alegerea. Înțeleg că poate nu veți simți dragoste pentru mine, dar măcar respect și tact, atât e suficient. Nici eu nu am sentimente calde pentru dumneavoastră, dar sunt dispusă să le schimb. La nuntă vă vom pune la loc de onoare. Veți admira fiul și puțin pe mine. Când voi avea copil, veți fi mereu oaspete dorit. Copilul va avea două bunici iubitoare, și e minunat. Nu voi spune niciodată ceva rău despre dumneavoastră, și nici dumneavoastră despre mine. Avem un scop comun – să-l facem pe Vadim fericit. Haideți să colaborăm. Gândiți-vă și sunați-mă, să știu la ce să mă aștept. Mulțumesc pentru ceai, doamnă Natalia, toate cele bune! După ce Ioana a plecat, doamna Natalia s-a așezat în fotoliu lângă fereastră și a reflectat. Avea dreptate! Așa a fost și așa va fi! Și, într-adevăr, ce contează că nu-i place viitoarea noră? Cu ea va trăi fiul. Se va certa, va încerca să-l convingă – și ce va câștiga? El se va întrista, dar tot se va căsători. A văzut cum îi strălucesc ochii când o privește pe Ioana. Dacă nici borșul mamei nu mai e la fel de gustos… Ce va câștiga? Nimic. Va rămâne singură cu supărarea, în timp ce cealaltă bunică va crește nepotul. Și ea ar vrea. Dar nu va putea. Dacă… Nu, nu va fi așa, dacă… – Alo, Ioana… Accept acordul tău. Nu vreau să stau singură și să sufăr, vreau să fiu aproape de fiul meu, deci și de tine. Și nepotul să mi-l dați în weekend, bine? Și încă ceva. Ce pui tu în borș de-l iubește Vadim așa? Ioana a râs. – Doamnă Natalia, borșul dumneavoastră e la fel de bun, vă asigur. Dar vă spun secretul, e vorba de condimente. Mă bucur că ați acceptat acordul, așa va fi bine pentru toți. Vadim avea dreptate, sunteți o mamă înțeleaptă și iubitoare! Au trecut trei ani. – Vadim, dragul meu, uită-te la Andrei, cum se strâmbă, e copia ta! Ce băiat minunat, sunt atât de fericită că am nepot! Și, Ioana, îți mulțumesc pentru acel acord. Ai avut dreptate… – Ce acord? Prima dată aud! – Eh, Vadim, avem noi secretele noastre cu Ioana… Doamna Natalia și nora s-au privit complice și au zâmbit una alteia.