Sper că ești pregătită să trăiești fără el, spuse prietena și plecă la soțul meu.
Ai văzut ce coadă era la policlinică? Mariana scutură picăturile de pe umbrelă și agăță pelerina în culoar. Am stat trei ore până am ajuns la doctor.
Intră, intră, zise Elena punând ceainicul pe plită și scotând din dulap o cutie cu prăjituri. Ce-a zis doctorul?
Nimic nou. Tensiunea sare, trebuie să iau pastile mereu. La vârsta noastră nu mai e de glumă, Eleno.
Prietenele se cunoșteau de peste treizeci de ani, își făcuseră cunoștință în concediul de creștere copil, când se plimbau cu cărucioarele prin curte. Fiii lor crescură împreună, merseră la aceeași grădiniță, apoi la aceeași școală. Familiile se vizitau, sărbătoreau împreună, mergeau la casele de la țară.
Și ieri mi s-a întâmplat o chestie, Elena puse două cești pe masă și se așeză în fața prietenei. Mă întorceam de la magazin, și cine crezi că-l văd? Pe Gheorghe. Cu o tânără de braț. I-am zărit de departe, dar el nu m-a văzut.
Mariana ridică din sprâncene.
Poate e o colegă? Discutau de muncă?
Duminică? Și nici nu păreau pur și simplu colegi, să-ți spun drept. Râdeau, ea se lipea de el. La început am crezut că mi s-a părut.
Și apoi?
Apoi m-am uitat mai bine. Sigur era el. Cu jacheta nouă pe care i-am dat-o de ziua lui.
Mariana turnă ceaiul și amestecă zâmbind zahărul cu lingurița.
Eleno, nu crezi că ceva nu e în regulă între voi? Gheorghe a devenit cam… altfel în ultima vreme.
Altfel în ce sens?
Păi nu știu. Înainte mergea mereu cu noi la grătare, la casă. Acum tot refuză. Ori munca, ori oboseală, ori altceva.
Elena se încruntă. Prietena avea dreptate. Soțul chiar dispărea mai des pe undeva.
Poate e vârsta, sugeră ea ezitant. O să-i facă cincizeci și cinci curând.
Sau dimpotrivă, criza vârstei de mijloc, spuse Mariana cu subînțeles. Știi cum își pierd uneori mințile bărbații. Le pare că tinerețea scapă, așa că încep să facă prostii.
Elena lăsă ceașca pe farfurioară cu un zăngănit ușor.
La ce te referi, Mariana?
La nimic anume. Doar gândesc cu voce tare.
Dar Elena simți că prietena ascunde ceva. În ochii îi zări o expresie cunoscută, dar nu-și aminti unde o mai văzuse.
Măcar că Andrei e mare acum, își trăiește viața, continuă Mariana. Altfel, îți poți imagina cum l-ar fi afectat pe copil dacă tatăl lui ar fi plecat din familie.
Mariana! Elena trânti ceașca. Ce tot spui? Ce familie să părăsească? Doar vorbeam că Gheorghe era cu o femeie. Poate îi arăta drumul sau ceva.
Bineînțeles, se grăbi Mariana să accepte. Nu afirm nimic. Doar gânduri.
Băură ceaiul, vorbită despre prețuri, vreme, vecini. Mariana se pregăti să plece, dar se întoarse brusc la ușă.
Eleno, i-ai spus soțului despre întâlnirea aia?
Nu încă. De ce?
Așa, sunt curioasă. Ce-o să zică.
După plecarea prietenei, Elena rămase neliniștită. Cuvintele Marianei îi răsăriră în minte ca un ghimpe. Oare chiar avea soțul o aventură?
Gheorghe veni acasă la cină, ca de obicei. Îl sărută pe frunte, se spălă pe mâini, luă loc la masă. Părea normal, fără nimic suspect.
Ce mai faci? întrebă el, luând mămăligă.
Bine. A trecut Mariana pe la mine, a povestit de la doctor.
Ah, da? Ce a zis doctorul?
Tensiunea sare. I-a dat pastile.
Gheorghe dădu din cap și se concentră pe mâncare. Elena se uită la el și se întrebă dacă să-l întrebe despre întâlnire. Pe de o parte, voia să afle adevărul. Pe de alta, se temea să audă ce nu dorea.
Gheorghe, unde ai fost ieri? se hotărî în cele din urmă.
Ieri? ridică el privirea. Am fost la cumpărături. Mă uitam după pantofi.
Și apoi?
Apoi m-am întors acasă. De ce?
Așa, sunt curioasă. Te-am văzut lângă mall.
Gheorghe nici nu clipi.
Da, acolo am fost. N-am găsit pantofi buni, doar prostii.
Și cu cine erai?
Cu cine? Singur.
Elena îl studie atent. Mințea atât de liniștit? Sau chiar se înșelase, și nu era el?
Seara nu putu adormi. Se tot întorcea în pat, ascultând cum soțul sforăie ușor. Totul părea normal.
Dimineață, Gheorghe plecă devreme la muncă, zicând că are ședință importantă. Elena se pregăti să facă treburi casnice, dar Mariana o sună.
Eleno, pot să trec pe la tine? Vreau să vorbim.
Sigur, vino.
Prietena ajunse repede, parcă era deja prin zonă. Părea agitată, ținea niște hârtii în mână.
Ia loc, pun ceaiul, oferi Elena.
Nu e nevoie. Stai mai bine tu, trebuie să vorbim serios.
Inima Elenei se strânse. Tonul prietenei nu promitea nimic bun.
Uite, e greu de spus, începu Mariana, strângând hârtiile. Dar sunt prietena ta și trebuie să știi adevărul.
Ce adevăr?
Despre Gheorghe. Am aflat din întâmplare… Are o aventură.
Elena simți cum i se taie picioarele.
De unde știi?
Lenuța Sârbu mi-a spus, o mai ții minte? Lucrează în aceeași firmă. I-a văzut de mai multe ori. Se înțelege cu noua secretară.
Cu secretara? repetă Elena.
Da. Tânără, pe la douăzeci și cinci de ani. Frumoasă. Lenuța spune că to
