Faza de Transformare
Viorica se întorcea acasă obosită și golă de suflet. Într-o mână ținea geanta, în cealaltă un sac plin de cumpărături făcute pe parcurs. Picioarele îi tremurau de oboseală. Își dorea să se prăbușească pe trotuar și să nu se mai miște. Dar acasă o aștepta Ionuț. Fiul ei. Singurul sens al existenței sale. Fără el, demult și-ar fi pus capăt zilelor.
Unii se nasc cu noroc, totul le merge ca pe roate. Alții, ca Viorica, par sortiți să sufere mereu. În clasa a zecea, la o petrecere, a cunoscut un băiat cu doi ani mai mare. El părea atât de matur, de puternic, fără griji. S-a îndrăgostit nebunește și și-a pierdut firul.
Viorica nu era o frumusețe, dar avea farmecul tinereții. Ochii ei cenușii și limpezi, părul castaniu drept, buzele bine conturate, silueta zveltă cu curbe delicate.
În ianuarie, mama ei a ajuns la spital cu pneumonie. Apartamentul a rămas liber pentru Viorica și iubitul ei. Atunci s-a întâmplat ceea ce se întâmplă cu fetele neștiutoare la șaptesprezece ani. A cedat în fața promisiunilor și a vorbelor dulci, ușor rostite de îndrăgostiți.
Când și-a dat seama că e însărcinată, a alergat imediat la el.
Ce legătură am eu cu asta? Ce tată aș putea să fiu? Uită-te la mine. Găsește-ți alt fraier, a spus el și a dispărut din viața ei la fel de repede cum apăruse.
Și acum ce să facă? Cu cine să vorbească, cui să se descarce? Timpul trecea, iar Viorica nu avea curaj să-i spună mamei.
A venit primăvara, era momentul să scoată hainele ușoare. Viorica stătea în fața oglinzii, încercând să-și încheie blugii pe talia tot mai largă. Bluza nu-i mai închidea pe piept.
Te-ai umplut puțin, a spus mama din spatele ei. Viorica a tresărit. Hai să vedem Mama a întors-o spre ea, a oftat și și-a pus mâna la gât.
De la cine? Cât timp ai? De ce ai tăcut? a început să o bombăne.
Mama a urlat, a umilit-o, apoi a alergat după Viorica care plângea cu un prosop la față. Până la urmă au rămas pe canapea, îmbrățișate, amândouă plângând. Era prea târziu pentru avort.
Viorica a dat bacalaureatul, dar nu a mai continuat studiile. La sfârșitul lui septembrie, a născut un băiețel drăguț, în ale cărui trăsături se zăreau urmele tătăluiui fugitiv.
Când copilul a crescut, mama ei l-a ajutat să-i găsească de lucru la administrația unui bloc. Slujba nu-i plăcea. Locatarii se plângeau mereu, cereau, amenințau. Îi era greu să țină pasul. În plus, seara mai spăla podelele și holurile murdare. Fiul creștea, trebuia să-l îmbrace, să plătească grădinița.
Ionuț era un copil liniștit, care nu le-a făcut probleme mamei sau bunicii. Viorica se priva de tot, doar el să nu ducă lipsă de dragoste, de haine, de jucării.
Când a început școala, mama ei s-a îmbolnăvit grav și a murit peste opt luni. Viorica a mai luat încă un job curățenia într-un birou din zonă. Să spele podelele nu era greu, dar mai spăla și geamuri după renovări. Venea acasă ruptă de oboseală.
Apoi fiul a intrat în adolescență. A devenit încăpățânat și tăcut. Nu-i răspundea când îl întreba de școală, se înfuria pentru orice. Viorica știa că trebuie să-l urmărească. Putea să cadă în capcane. Dar ea venea acasă târziu, abia avea putere să facă o cină simplă și să-l întrebe cum a fost ziua.
În ultima vreme, Viorica a început să-i vadă zgârieturi și vânătăi pe brațe. El dădea din mână, spunând că a căzut la sport, s-a lovit
Și într-o zi l-a văzut cu o fată. Ar fi fost bine, dar ea arăta ciudat. Cu o bluză neagră prea mare, pantaloni largi, părul vopsit roșu și un inel în nas. Poate era o fată bună, poate doar o modă. Dar nu toate fetele se îmbrăcau așa.
Viorica a încercat să discute cu el, dar s-a închis în camera lui. Ce să facă? S-a gândit că trebuie să treacă peste prima lui dragoste, ca peste o boală. Interziceri n-ar fi rezolvat nimic. Dar inima îi sângera. Toată ziua era singur acasă. Să nu repete greșeala ei, sau ceva mai rău.
Mergea spre casă cu picioarele grele, încercând să zărească prin frunziș lumina din geamuri. Ferestrele întunecate nu lăsau îndoială Ionuț nu era acasă.
Urcă greu scările, clătinându-se ca un cal istovit. Mânerul sacului îi tăia degetele, parcă ar fi vrut să-l arunce. Abia a apucat să se sprijine de perete când lângă ea a trecut ca un vânt Dan, prietenul lui Ionuț.
Dan?! l-a strigat ea. Ce fugi ca un nebun?
Băiatul a mai alergat câțiva pași, apoi s-a oprit. A ezitat, apoi s-a întors sărind treptele.
Mătușă Viorica Dan a tras adânc aer în piept. Credeam că Ionuț nu e acasă. Atunci e cu ei
Spune odată, ce s-a întâmplat? Unde e Ionuț? Cu cine?! a întrebat Viorica cu inima strânsă.
Am Am auzit cum vorbeau Tania, prietena lui, l-a convins pe el și pe alții să sară de pe acoperișul blocului nou ca să dovedească că o iubește, și ei să filmeze pentru internet a vorbit Dan grăbit dar cred că l-am văzut cu ei, o să încerc să-l opresc, și a plecat în viteză, lăsând-o pe Viorica cu frica în suflet, dar cu speranța că tinerii vor învăța că adevărata iubire nu cere nebunii, ci înțelegere și răbdare.
