Doi ani mai târziu, am fost dusă la orfelinat, în timp ce mătușa mea a vândut apartamentul părinților mei pe piața neagră.
Când am împlinit cinci ani, am rămas orfană. Grija pentru mine a trecut la mătușa mea, sora tatălui meu. Cât au trăit părinții mei, nu ne-a lipsit nimic. Ei aveau poziții înalte, aveam un apartament mare și o căsuță la țară. După moartea lor, totul s-a schimbat.
Mătușa avea grijă de fiica ei, Ancuța, dar nu ne-am înțeles niciodată. Verișoara mea mă tachina mereu, deși era mai mică. Mătușa Viorica, deși drăguță cu străinii, era egoistă și vicleană. Nu rata nicio ocazie de a profita. Nu am primit vreodată afecțiune, sprijin sau un cuvânt bun de la ea.
De mică, trebuia să fac curat în casă și să spăl vasele. Nu aveam voie la televizor, iar dulciurile erau cumpărate doar pentru Ancuța. Nu după mult timp, mătușa a vândut mașina tatălui meu. Hainele și bijuteriile mamei au dispărut, în timp ce mătușa și fiica ei arătau din ce în ce mai elegant. Mergeau la cafenele și restaurante, dar niciodată nu mă luau cu ele.
Când eram mică, nu-mi dădeam seama că Viorica vânduse tot și spunea că banii erau pentru întreținerea mea. După câțiva ani, ne-am mutat în apartamentul mătușii. Era un garsonieră la marginea orașului. Șase luni mai târziu, am fost dusă la orfelinat, iar mătușa a vândut apartamentul nostru.
A fost greu să mă obișnuiesc cu noile condiții, dar m-am adaptat repede. Am primit o educație bună, iar după ce am terminat școala, am închiriat o garsonieră. Am lucrat într-un supermarket ca femeie de serviciu, dar mi s-a promis o promovare. Într-o zi, proprietarul a venit la magazin.
Când domnul Radu m-a văzut, m-a chemat în biroul lui după program. Când am intrat, era singur. Mi-a cerut să-i povestesc despre viața mea și ce făceau părinții mei. I-am spus totul de la început.
Proprietarul a zâmbit și mi-a spus că mă mai ținea minte din copilărie. Era prieten cu părinții mei. Cu ani în urmă, și-a deschis o afacere și acum avea o rețea de magazine, construind un nou centru comercial. Când lucrările se terminau, avea nevoie de un manager. Mi-a oferit postul, dar nu aveam pregătirea necesară.
Eram pe punctul de a refuza, când domnul Radu mi-a promis că mă va ajuta să obțin calificările. În acele circumstanțe, n-am putut zice nu. Studiul nu a fost ușor, dar a fost interesant. Am terminat cursul fără probleme și, la final, am primit oferta promisă, care era bine plătită.
Au trecut câțiva ani. Mi-am cumpărat un apartament cu două camere. Într-o zi, verișoara mea a bătut la ușă. Nu știu cum au aflat mătușa și Ancuța unde locuiesc, dar fata mea, cu un ton autoritar, mi-a spus să o las înăuntru și să o ajut să-și găsească de lucru.
Verișoara mea nu avea studii superioare, așa că i-am oferit un loc temporar ca femeie de serviciu. Indignată, a refuzat și a sunat-o imediat pe mama ei. Mătușa Viorica a țipat la telefon că îi sunt datoare pentru grija ei și că, dacă nu o ajut pe Ancuța, se va răzbuna.
Am rămas cu sentimente amestecate. În toți anii ăștia, nu se schimbase deloc. Dar eu mă schimbasem și nu mai eram fetița neajutorată de altădată. Am hotărât că nu am nevoie nici de mătușa mea, nici de verișoară.







