Cum poți să vorbești așa?! E un om viu! Fratele soțului tău!
Și eu îți repet: mai bine ard banii ăștia decât să i-i dau lui! Măcar așa au vreun folos! Dacă el nu-și pasă de sănătatea lui, de ce ar trebui să-mi pese mie? se supără mireasa cea mică, buzele umflate de indignare.
Socra aproape că își pierdu răsuflarea de furie. Andrei, fiul cel mic, oftă greu și-și frecă nasul. Părea și el șocat, dar își păstra calmul, ca de obicei. Mereu fusese așa: nu intra în panică, gândea logic, nu pe emoții.
Viki, nu se poate așa! Viața e lungă. Azi îl ajuți tu, mâine te ajută el Margareta nu știa cum să explice lucruri atât de simple unei femei care, teoretic, era în toată firea.
Te rog eu! Cine? Ăsta? Are datorii până în gât!
Nu totul se măsoară în bani oftă socra. Dacă-l iubești pe Andrei, măcar respectă-i fratele. Nu-ți cer să stai la spital cu el
Margareta Petrovna, scuzați-mă, dar și noi avem planuri răspunse rece Victoria. Strângem bani pentru viitorul fiicei noastre. Ea, spre deosebire de Sergiu, încă are șanse să devină o persoană normală.
Margareta își înroși obrajii de mânie. Viki vorbea despre fiul ei cel mare de parcă era gunoiul de sub unghii. Dar nu era așa.
Sergiu poate nu era genul care să cucidească lumea, dar era un soț și tată bun. Muncea, își iubea nevasta și copilul, nu înșela. Om simplu, ca milioane alții.
Andrei, dimpotrivă, fusese mereu ambițios. Visase să iasă din mulțime și să-și facă un loc sub soare. Alesese stomatologia nu din pasiune, ci pentru bani. Și, într-adevăr, la un moment dat, începuse să câștige bine. Muncea mult, se plânise și de clienți dificili, dar trăia bine.
Sergiu nu era sărac, dar se chinuia. Avea mașină, deși pe credit, și un apartament moștenit de la bunica.
Dar avea și o slăbiciune pentru mâncare. Era fan al dulciurilor, pâinii și maionezei. Sărea micul dejun, dar recupera la cină, iar weekendurile le petrecea pe canapé. Nu era grav, dar avea kilograme în plus.
Sergiu, ai putea mânca mai multe salate. De legume, nu cu ouă și nuci îl mustra Margareta.
În general, nu își făcea griji. Până când Sergiu ajunse la spital din cauza inimii. Se dovedi că avea o grămadă de probleme.
Ai nevoie de dietă. Poate pe viață anunță doctorul.
Sergiu nici nu ascultă. La început se ținu cât de cât, apoi renunță. Nu veni la controale, abandonă tratamentul. Dacă se simțea rău, îndura în picioare.
Luminiță, poate l-ai putea duce la doctor Își va distruge sănătatea o ruga Margareta miresei mai mari.
Aș face-o, dar încearcă tu să-l convingi! E încăpățânat ca un măgar. Deja l-am plictisit cu dieta. Și ce? Eu arunc maioneza, el o cumpără. Zice că mănâncă în oraș dacă-l hrănesc cu “buruieni” suspina Luminița.
Era clar că până nu-și schimbă el obiceiurile, nu se va rezolva nimic. Dar mulți oameni sunt așa. Trag până în ultimul moment.
Însă Viki, mireasa cea mică Nu doar că-l judeca pe Sergiu. Părea că-l disprețuiește.
Nu înțeleg de ce vă mai chinuiți cu el. Lasă-l să-și ducă singur coșciugul fărâmiță ea într-o zi, când Margareta și Andrei vorbeau despre fratele mai mare.
Socra încerca să se convingă că Viki era doar o persoană puternică, că uneori șocul ajută. Dar în suflet știa: mireasa era pur și simplu rea și indiferentă.
Se văzuse și înainte. Viki nu-și împărțea nimic. Dacă socra cerea ajutor, ea găsea scuze: era ocupată, promisese mamei, nu se simțea bine. Nu ridica un deget la grădina socrei, dar venea mereu la grătar. Când trebuia să stea cu nepoata, prima oară suna la Margareta, nu la mama ei.
Socra tăcuse mult timp. Familia altuia e mănăstire străină. Dar acum Începea să se teamă și pentru Andrei.
Acum câteva zile, Sergiu avuse un nou atac. Avea nevoie de operație. Doctorii spuseră că recuperarea va fi lungă. Sergiu păru în sfârșit speriat. Stătea posomorât, abia mânca. La întrebări, dădea deoparte.
Margareta nu mai rezistă și o sună pe Luminița.
Luminiță Cum merge? Vă descurcați? Sergiu nu-mi spune nimic. Hai să ținem legătura măcar prin tine.
Oh, Margareta Petrovna Mi-e frică oftă mireasa. Știți cum e, avem credit, abia ne descurcăm, iar acum
