Locuiesc în casa mea de mai bine de douăzeci de ani, iar vecinul de alături s-a mutat cu puțin timp după mine. El a început construcția atunci când eu mă ocupam deja de zugrăvit și amenajări.
Ne știm destul de bine, am discutat deseori, ba chiar am trecut unul pe la altul cu diverse ocazii. Totuși, nu pot spune că am fost vreodată prieteni apropiați.
În acel an, odată cu venirea iernii, am stat o perioadă la fiica mea, căci sănătatea nu m-a ajutat să mă descurc singur acasă. Primăvara, deîndată ce s-a încălzit, am hotărât să revin la casa mea din sat.
Am revenit spre finalul lui aprilie, când zăpada se topise de tot. Casa era în regulă, deși am ajuns cu inima strânsă. M-am apucat imediat de lucru prin curte și în grădina de zarzavat – mi-am pus iarăși ordine în fața casei.
Am două solarii mici: în unul am pus castraveți și ardei, în al doilea roșii. În straturile din față am semănat căpșuni, morcovi, ceapă și mărar. Pe lângă gardul spre vecin erau tufe de coacăze, agrișe și zmeur. Munca nu avea cum să treacă neobservată. După câteva zile, simțind că m-am epuizat iar, fiica m-a dus la Chișinău, iar vara m-a trimis la sanatoriu, la Vadul lui Vodă, pentru o lună.
Tocmai în septembrie am început să mă simt mai bine și m-am întors acasă. Am ieșit în grădină și am observat că gardul de lemn care mă despărțea de vecin era rupt, exact cât să poți trece dintr-o parte în alta spre grădina mea.
Din câte se vedea, vecinul folosea serele și straturile mele fără să mă anunțe. Nici nu s-a obosit să mă sune, deși știe numărul meu.
Normal că m-a deranjat treaba asta. L-am luat la rost și l-am întrebat direct de ce a rupt gardul. Mi-a spus, fără ocol, că îi este mai comod să ajungă pe aici, că tot așa are acces mai rapid la solariile mele. I-am spus că nu sunt de acord ca cineva să intre în grădina mea fără să mă întrebe.
L-am rugat să repare el gardul, să-l aducă la starea dinainte. Am adăugat că ar fi corect măcar să împartă recolta cu mine. Nu că aș fi avut nevoie de legume, ci doar am vrut să îi dau vecinului o lecție pe care, sper eu, n-o va uita prea curând.
