Să-ți povestesc una care m-a frământat. Nepoțica noastră, Ilinca, a ajuns să fie subiect de discuții aprinse în toată familia. Părinții ei, Sorin și Cătălina, au răsfățat-o atât de tare, încât, vorba aia, se crede chiar o mică prințesă de la palat. Pe oricine prinde în jurul ei, îl tratează ca și cum ar fi servitorul personal. Problema asta s-a adâncit tocmai acum, când urmează să înceapă clasa întâi, iar Ilinca încă numără pe degete și crede că totul i se cuvine pentru simplul fapt că există.
Totul a pornit de la naștere. Frate-miu, Sorin, împreună cu Cătălina, au cerut ajutorul la toată lumea, și mama lor, tanti Maria, a venit să se mute direct cu ei în apartamentul lor micuț din Chișinău. Toți aveau doar intenții bune, dar, sincer, în loc să-i pună limite și să o învețe să fie copil cu bun-simț, au sărit mereu să o răsfețe, să-i facă toate poftele, să-i aline fiecare supărare cu dulciuri sau jucării noi. Așa a învățat Ilinca că dacă țipă sau plânge, toată lumea face exact ce vrea ea.
Până la șase luni, fetița știa deja cum să îi joace pe degete pe adulți. Acasă era dezordine la tot pasul, parcă era mereu o zi după nunta mare la țară. Ceilalți membri ai familiei se simțeau neglijați. Într-un final, Sorin, neavând pace nici în gânduri, s-a hotărât să plece. S-a despărțit de Cătălina, dar n-a rupt-o cu Ilinca. Din contră, a continuat să vină cu rochițe vaporoase, pantofiori sclipitori și chiar farduri pentru copii, de parcă ar fi fost făcută direct să meargă la bal în fiecare zi.
Câte un adult sau educatoare mai încerca să-i spună ceva, să o facă să înțeleagă că lumea nu se învârte doar în jurul ei. Dar de fiecare dată când cineva ridica problema, casa răsuna de scandaluri și certuri. Oricât încercau să explice, nimeni nu părea să o poată aducă cu picioarele pe pământ.
Totul în educația Ilincăi s-a construit în jurul ideii de prințesă, și nu prea vede rostul să învețe ceva nou sau să se poarte frumos cu ceilalți. Îți dai seama că, la vârsta ei, copiii celorlalte prietene ale mele citesc, scriu, ba chiar povestesc singuri ce-au visat, dar Ilinca încă numără pe degete și habar n-are nici cele mai banale chestii. Sorin și Cătălina tot insistă cu stilul lor de parenting modern, cică o lăsăm să aleagă singură, dar fără nimic care să o țină în frâu. Profesoara deja i-a făcut observație că fetița ar trebui să-și vadă de treabă mai cu cumințenie și să știe cum să vorbească respectuos cu adulții.
Chiar și așa, toți cei care au grijă din când în când de Ilinca au ajuns la capătul răbdării și au început să se ferească să mai stea cu ea. Altfel, simt că-și pierd mințile. Oricine are grijă de Ilinca știe că părinții ei ar trebui să înceapă să tragă linie și să se impună un pic să-i pună niște baze, să-i arate ce înseamnă să fii om cu capul pe umeri și inima mare. Numai așa poate să se schimbe ceva, altfel, tare mă tem că va rămâne mereu mica noastră prințesă, dar fără regat.
