Renunțarea la fals.
La 45 de ani, Dorin Moga avea tot ce și-ar fi putut dori: funcția de președinte al studioului de film Pro TV, o vilă luxoasă, un mașină sport și o listă lungă de prieteni celebri. Dar în culmea succesului, a lăsat totul pe loca părăsit industria cinematografică, și-a vândut averile și a dispărut pentru totdeauna din lumea filmului.
Aș fi putut continua în film până la sfârșitul vieții. Nu cred că eram mai nefericit decât alți producători de succes din Hollywood, spune Dorin. Dacă te-ai fi uitat la viața mea din afară, ai fi zis că sunt norocos. Dar eu nu puteam spune asta despre mine.
A ajuns în Chișinău aproape din întâmplare. După douăsprezece ani de muncă continuă, și-a luat primul concediu, hotărât să viziteze mănăstirile ortodoxe din Moldova. Orașul era doar o escală într-o călătorie mai lungă. Așezat într-un local mic, i-a dat niște bani unui copil cerșetor. Un alt client i-a spus: Dacă vrei să ajuți cu adevărat, du-te la groapa de gunoi din marginea orașului. Nu știa de ce, dar Dorin a urmat sfatul.
Ce-am văzut acolo m-a cutremurat, își amintește. Sute de copii, adunați pe mormanele de deșeuri, căutând ceva de mâncare sau de vândut. Mirosul era atât de greu, că-l puteai simți pe piele. Ca mulți, credeam că astfel de probleme trebuie rezolvate de organizații specializatedar în acel moment, eram singurul adult de față. Fie făceam ceva, fie îi lăsam acolo. Aș fi putut pleca și să pretind că n-am văzut nimic. Dar pentru prima dată, am simțit că locul meu era acolo.
În aceeași zi, Dorin a închiriat apartamente pentru doi copii și i-a dus la doctor. Să asiguri traiul unui copil fără adăpost în Moldova costă doar 300 de lei pe lună, spune el. Mi-a fost rușine să descopăr cât de ușor e să schimbi ceva.
Pe drumul înapoi la București, și-a dat seama că poate asta era menirea luidar se întreba de unde venea gândul acesta. Mă temeam că poate fi o criză de vârstă. Și știam cât de urât poate arăta asta în lumea filmului, spune Dorin.
Anul următor, petrecea trei săptămâni pe lună în biroul său din studiouri, iar una în Chișinău. Așteptam un semn că fac ce trebuie, povestește. Și într-o zi, unul dintre cei mai cunoscuți actori din România m-a sunat. Aveam o întâlnire a doua zi, dar el zbura cu avionul privat, iar cineva i-a servit prânzul greșit. Mi-a țipat la telefon, exact așa: «Viața mea nu trebuia să fie atât de grea!» Și eu stăteam în fața gropii de gunoi, privind cum copiii mor încet de foame. Dacă a existat vreodată un semn că viața mea din industrie era o minciunăacesta a fost. Atunci mi-am dat seama că trebuie să plec pentru totdeauna.
Toți l-au încercat să-l convingă să nu renunțe. Dar Dorin și-a vândut totcasele, mașinile, bijuteriileși a calculat că banii îi vor ajunge pentru a susține 200 de copii timp de opt ani. Acești ani i-a petrecut fondând organizația Copiii Moldovei, care asigură copiilor de acolo casă, școală și îngrijire medicală.
Dorin locuiește acum în Moldova de zece ani. Numărul copiilor pe care îi ajută a crescut la două mii. Nu mai folosește doar banii luiare sponsori și susținători. Dar încă nu are copii ai lui. N-am fost niciodată căsătorit și n-am simțit nevoia. Să fii un om liber în lumea filmului e o viață prea bună, spune el. La București erau femei minunate, dar nici în cele mai nebunești vise nu mă puteam vedea căsătorit. Acum am destui copii de care să am grijă. Peste zece ani, ei vor avea grijă de mineși voi fi bunicul lor.
Weekendurile din trecut le petrecea pe iahturi, joacă tenis de masă cu prietenii. Acum, fostul președinte al unui imperiu de televiziune își petrece zilele lângă gropi de gunoi. Nu m-am gândit niciodată să mă întorc. Senzația de libertate pe care o simt acum nu are comparație, spune. Îl întreb ce se întreabă oricine aude povestea lui: îi mai este dor de viața de dinainte? Doar de iaht. Îmi dădea un sentiment inexplicabil de libertate.
