Născut și crescut într-un sat din Moldova, Ștefan era cunoscut pentru felul său blând și respectuos de a se purta cu oamenii. Pe la 18 ani, a hotărât să plece la Chișinău, în căutarea unei meserii, cu toate că familia îl sfătuia să rămână acasă. Ei credeau că ar putea găsi de lucru în sat, dar Ștefan era hotărât, și nu a ascultat îngrijorările mamei sale.
Mama lui, Livia, l-a crescut singură după ce tatăl lui s-a stins din viață mult prea devreme. Ea nu voia ca fiul să părăsească satul, dar Ștefan și-a continuat studiile și a devenit mecanic auto calificat. Majoritatea salariului său, pe care îl primea în lei moldovenești, îl trimitea mamei ca să o ajute. S-a căsătorit cu Viorica, dar după cinci ani de mariaj, au ajuns la divorț, pentru că Viorica era nemulțumită de situația lor financiară. Totuși, Ștefan a rămas apreciat de prieteni și rude.
Viața la oraș era departe de ce își imagina el. Fiecare problemă părea să se rezolve numai cu bani, iar Ștefan tânjea după o viață mai liniștită și plină de sens. În timpul discuțiilor telefonice cu mama sa, Livia îl îndemna să revină în sat, unde erau mereu locuri de muncă. Ea i-a sugerat chiar că ar putea face un cuplu bun cu prietena lor comună, Ilinca. Ștefan simțea ceva pentru Ilinca, dar și a doua soție, tot din Chișinău, l-a părăsit atunci când au apărut greutățile financiare.
La patruzeci de ani, Ștefan a decis să se întoarcă acasă, în satul natal, și a găsit un loc de muncă la fabrica de prelucrare a lemnului din apropiere. Această schimbare i-a adus liniștea și bucuria mult căutată. Trăind printre oameni care se ajută între ei, a descoperit adevăratul înțeles al vieții într-o comunitate. Ștefan și Ilinca s-au reîntâlnit și s-au căsătorit. După scurt timp, au avut primul lor copil, aducând și mai multă fericire în familie.
Cel mai important, întoarcerea lui Ștefan în sat i-a adus mamei sale o bucurie imensă. El a priceput rostul vechii zicale moldovenești: Unde-s mulți, puterea crește. În această viață nouă, plină de căldura și grija comunității din sat, Ștefan a găsit adevărata mulțumire și sentimentul că are un scop.
