Iulia, dar de ce iar începi cu asta? M-am gândit să te sun să văd ce mai faci, și tu deja ridici tonul!
De ce te cerți cu mine? Chiar nu vreau, pe bune! vocea cumnatei, Dorina, tremura la telefon, aproape să plângă.
Iulia a rămas nemișcată la mijlocul bucătăriei, cu cuțitul deasupra roșiei, încercând să priceapă ce se întâmplă.
Dorina, hai stai un pic… Care țipat, ce-ai cu mine? Eu nici măcar n-am apucat să spun ceva, doar am răspuns la telefon. Ce-ai pățit?
Ba da, exact asta faci! Încerci să mă superi, să mă provoci. Tu vrei scandal, eu nu! Te rog încetează, că nu mai pot!
Dar cine, tu ești atacată aici? Iulia a lăsat cuțitul jos, strângând telefonul la ureche. Nici trei secunde n-am vorbit. Tu ai sunat, eu am răspuns salut! Atât!
Iarăși cu atitudinea asta… De ce te cerți cu mine? Dorina reluă fraza pe același ton trist. Eu doar vreau pace în familie, Iulia.
De ce ești atât de rea? Gata, nu mai suport, mi se face rău!
Iulia a rămas mască.
De ceva vreme, Dorina se comporta tare ciudat suna fără niciun rost și, vorbind cu alții, făcea spectacol de parcă era la teatru. Și să te gândești că doar cu o lună în urmă totul era complet diferit…
Vreo cinci ani, de când ea și Vlad se întâlneau încă din liceu, Iulia chiar credea că a dat lovitura cu soacra.
Doamna Viorica îi cocea plăcinte cu vișine, îi dădea eșarfe de mătase la zile festive și îi spunea fata mea.
Puteau sta cu orele pe terasă la casa de la țară, bând ceai și povestind despre flori sau rețete de zacuscă.
Iulia era convinsă: pe lângă un soț, câștigase și a doua familie.
Totul s-a schimbat brusc, în ziua nunții.
O petrecere frumoasă, gălăgioasă, la un restaurant din afara orașului.
Cu rochia ei de mireasă din dantelă, Iulia era fericită până la cer, până s-a întâlnit privirea ciudată a Vioricăi.
Soacra nu a zâmbit nici când s-au pus verighetele. A stat la masă, cu o figură de piatră, de parcă era la o pomenire, nu la nunta singurului băiat.
A doua zi, la micul dejun, Viorica nici n-a schimbat o privire cu Iulia.
Vlad, vrei ouă ochiuri? l-a întrebat pe băiat, ignorând total pe nora de lângă el. Ți-aș pune și ție, măi băiatule?
Mamă, și Iulia mănâncă, a răspuns Vlad, nedumerit.
Pe tine te-am întrebat, nu pe ea, a tăiat-o Viorica. No, eu mă duc în cameră. M-am săturat de atâta gălăgie, mă doare capul!
A ieșit trântind ușa de i-a sărit clanța.
Iulia a pus totul pe seama oboselii și emoțiilor, doar era nunta…
Dar zilele treceau și lucrurile deveneau tot mai reci.
Soacra ocolise telefonul, ori răspundea printre dinți.
Nici cu Vlad nu era mai bine îl repezea din orice și-i trântea replici misterioase, de genul să vedem cum te descurci tu peste un an.
***
La vreo oră după discuția aia ciudată, Iulia a decis că nu se mai poate așa. Hai să clarifice de unde-i toată nebunia cumnatei. Formează din nou numărul Dorinei.
Alo, Dorina? Hai să vorbim normal, nu înțeleg ce-ai pățit…
Ce tot suni?! se aude un glas ascuțit, aproape isteric: Viorica. Nu te mai lua de ea! Nu te mai băga peste ea!
Doamna Viorica? Ce căutați acolo?
Am venit să-mi susțin fata! Viorica abia respira de furie. Plânge, tremură toată de supărare!
Tu cine te crezi, fată? Ai venit la noi în casă să faci tu legea?
Las-o pe Dorina în pace, șarpe viclean!
Nici măcar nu i-am vorbit urât! a țipat Iulia, cu un nod în gât. Ea m-a sunat pe mine și a început să debiteze prostii că mă cert cu ea!
Minți! Tu tot timpul minți! Dorina nu minte niciodată, ea e o fată cu bun-simț!
Și tu… tu o să arăți cine ești de fapt, am văzut eu de la nuntă ce fel de om ești.
Gata, nu mai suna. Și lui Vlad nu-i mai bate capul cu tânguielile tale, îi povestesc eu totul!
Și a închis.
Iulia s-a prăbușit pe canapea.
Ce naiba se întâmplă…?
După zece minute, telefonul a vibrat: mesaj pe WhatsApp. De la Dorina.
Auzi aici, a început mesajul. Tu ce-ai crezut, că ești mai deșteaptă? Că l-ai legat pe Vlad și gata, ești șefă?
Mama nu te suportă, și-o să fac orice ca să te lase Vlad.
Tu nu ești nimeni, doar o oarecare fată cu care Vlad s-a băgat aiurea și pe care a făcut-o de nevastă din prostie.
Noi suntem familia lui, nu o să ne bați tu capul! Azi ești, mâine nu. O să te dea afară pe ușă!
Stai departe de noi, o să-ți pară rău. Îți transformăm viața în coșmar, ai priceput?
Iulia a recitit mesajul de trei ori și, pe neașteptate, s-a enervat.
Ei, lasă, drăguțo! Nu ies eu afară în frig.
A scris răspunsul cât ai clipi. Nici nu i-a tremurat mâna.
Dorina, m-am prins. Du-te-n… unde știi tu. N-am răbdare de prostii.
A trimis mesajul și a simțit o ușurare ciudată. Măcar știa de la cine pornesc toate.
***
Toată seara, Iulia n-a avut tihnă. Ba spăla aceeași farfurie, ba se uita în laptop fără rost, ba se muta fără chef dintr-o cameră în alta.
Aștepta să vină Vlad. Știa că îi așteaptă o discuție serioasă.
Vlad nici n-a apucat să-și lase geaca că a și început cu întrebările:
Iulia, ce se întâmplă la noi? a dat năvală direct de la ușă. M-a sunat mama și era toată prăpădită.
Plânge, zice că ai jignit-o pe Dorina, că ai speriat-o…
Iulia a ieșit în hol.
Și tu le crezi?
Vlad, descălțându-se, oftă:
Nu știu ce să cred. Mama abia vorbea de supărare, Dorina nu răspunde zice că e cu nervii la pământ.
Iulica, am stat liniștiți cinci ani. De ce tocmai acum, după cununie, a început circul?
Pentru că după nuntă, am devenit eu amenințarea pentru ele, Vlad, a zis Iulia calm. Hai lângă mine un pic.
De ce?
Să vezi ceva.
I-a întins telefonul cu conversația deschisă. Vlad a citit minute bune. La final, a întrebat:
Sigur Dorina a scris astea? arătând cu degetul.
Exact ea. Imediat după ce mama ta s-a apucat să țipe la mine și să-mi interzică să iau legătura cu ea.
Uită-te la oră, Vlad. Dorina îmi trimitea aceste cuvinte când chipurile mama ta o liniștea, că plângea…
N-a apucat să ofteze Vlad, că și-a sunat telefonul Dorina.
Răspunde, i-a făcut semn Iulia. Pune pe speaker, mor de curiozitate!
Vlad a făcut ascultător.
Vlăduț… vocea, stinsă, lacrimogenă, s-a auzit din difuzor. Vlăduț, ai vorbit cu ea?
Ea… mi-a scris niște lucruri groaznice… M-a trimis p… Vlad! Pe singura ta soră!
Eu voiam doar să ne împăcăm, iar ea…
A început să plângă, tare și teatrali, de te lua râsul.
Dorina, întreabă Vlad calm. Dar tu ce i-ai scris, înainte?
Nimic! țipă ea. I-am scris doar că o iubesc și că vreau să fim familie!
Dar ea mi-a zis că nu sunt nimic și să dispar din viața voastră!
Mama e la un pas de infarct! E distrusă!
Ce ciudat, Vlad se uită la soție. Dar eu am citit cu totul altceva. Exact despre fata de o noapte și arătată afară pe ușă.
Când ai avut timp să compui astea? Când ziceai că-i rău mamei?
Minute bune a fost liniște.
Ea inventează totul! a schimbat Dorina placa. Vlad, cui îi dai crezare, mie sau… ei?
Gândește-te cine ți-a fost aproape mereu!
Dorina, abia de te-am văzut în ultimii trei ani, numai de sărbători, a spus Vlad scurt. Ce viață împreună?
Așa vorbim? a sărit Dorina cu gura. Deci ea e mai importantă? Pe mine mă lași pentru aia?
Vlad, trezește-te! Ca ea mai găsești o sută, e tânără și după apartament te ține! Dar sora ta e una singură!
Deci îmi dai un ultimatum? întreabă Vlad.
Da, ți-l dau! strigă Dorina. Ori eu și mama, ori ea! Alege acum!
Dacă mai rămâi cu ea, să uiți drumul spre casa noastră! Mama nu te mai recunoaște! Îi explic eu tot, pe mine mă crede!
Alege: sora ta sau ea!
Vlad și-a închis ochii o clipă. Iulia nu respira. Știa că Vlad nu suportă să fie presat. Oricine încerca să-l bage în colț, dară-mite în familie, se trezea că Vlad dărâma tot zidul.
Auzi, Dorina, a zis liniștit, tocmai ai făcut o prostie imensă.
Ce? s-a bâlbâit Dorina.
Te-ai scos singură din viața mea. Și o tragi și pe mama cu tine.
Dacă vrea să joace după regulile tale, e alegerea ei. Dar eu NU accept ultimatumuri. Niciodată. De la nimeni!
Vlad, ești nebun? De dragul unei femei renunți la familie? a strigat Dorina.
Femeia de care zici este soția mea. Și în cinci ani niciodată nu a vorbit urât de tine, chiar dacă tu te-ai comportat adesea oribil.
Gata, Dorina. S-a terminat povestea. Nu mă mai suna. Spune-i și mamei: dacă vrea să relaționeze ca lumea cu mine, să accepte alegerea mea. Singură, fără instigări.
A apăsat pe închide și a lăsat telefonul lângă chei. Iulia s-a apropiat, l-a îmbrățișat ușor.
Vlad, a încercat ea, dar el a întrerupt-o.
N-are rost, Iulia, a strâns-o la piept. E vina mea. Am văzut și eu că mama e agitată, dar am sperat că trece.
M-am încăpățânat să cred că Dorina n-ar fi în stare de așa ceva. Ce prostie… Mai găsești ca ea o sută…
Îi e frică să nu te piardă, a zis încet Iulia.
Deja m-a pierdut, a răspuns Vlad scurt. Haide la masă, nu mai suport atâta dramă.
Iulia i-a pus masa, apoi au stat amândoi pe canapea, la televizor. Ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic.
***
După vreo oră, telefonul lui Vlad a vibra. Mesaj de la mama lui.
Vlad, băiatule, Dorina mi-a zis tot. Cum ai putut? Noi am făcut totul pentru tine…
Vlad a pus telefonul cu fața în jos, fără să mai citească.
Mergem mâine la ei? a întrebat Iulia. Să vorbim calm?
Nu, s-a scuturat Vlad. N-are rost acum. Să le lăsăm timp. Să stea să se gândească ce vor, de fapt.
Oricum, la tine n-am de gând să renunț. Să zică ce-or vrea! M-am văzut destul cu atitudinea asta de nefericite la cap. Gata, ajunge.
Parcă nu-i tocmai frumos…, a murmură Iulia. Mă simt vinovată, ca și cum eu aș fi de vină…
Vlad a strâns-o tare în brațe:
Termină, draga mea. O să treacă. Nu poate să fie mereu numai cum zic ele.
Chiar nu înțeleg de unde au ideea că trebuie să le fac toate poftele?
Nu mai lua la inimă, nici să nu te stresezi!
Iulia s-a lipit de el. I-a trecut prin minte: am ales bine.
***
Viorica și Dorina au luat o pauză nu s-au deranjat să se împace primele. Din când în când, lui Vlad îi mai bătea câte un mesaj de la mamă sau soră, dar el nu le băga în seamă.
Iulia s-a liniștit și a lăsat lucrurile să curgă. Soțul ei era suficient de matur să-și pună rudele la punct când or să exagereze iar.
