La ușa noastră stă mama viitorului meu ginere.
Este o dimineață grea Îi aștept pe fiica mea, Adriana, și pe logodnicul ei, Radu. Credeam că venirea lor mă va liniști, însă se pare că nu am parte de asta La șase fix, sună soneria. Soțul meu, Gheorghe, merge să deschidă, iar când vede cine e la ușă, aproape că îi cade ceșca din mână în prag stau mama viitorului nostru ginere, doamna Filofteia, împreună cu soțul ei, Pavel. Au apărut pentru nuntă, care este abia mâine Ceea ce mă scoate din sărite cel mai tare e faptul că nu ne-au dat niciun semn înainte. Au venit și atât. Ne-au întâmpinat spunând:
Dar ce e rău, doar suntem deja aproape rude!
Oricât aș încerca să mă exprim, nu pot descrie cât de luați prin surprindere am fost. Evident, nu aveam cum să-i dau afară. I-am întrebat totuși de ce au sosit așa devreme. Filofteia mi-a răspuns că un vecin mergea cu mașina spre Chișinău și i-a luat și pe ei, că aveau multe bagaje și nu era rost să urce cu ele în autocar
Au venit, firește, cu saci de bagaje Filofteia a scos din gentuțe borcane cu castraveți murați și găini afumate. Într-o altă geantă zdrăngăneau sticle sigur țuică și vin de casă. Femeia asta face totul după capul ei, nu o interesează ce zicem noi.
Ca să nu-mi stric ziua și mai tare, i-am invitat la o cană de ceai, apoi i-am poftit în celălalt apartament pe care îl avem în bloc. Le-am spus politicos să-și ia toate bagajele cu ei. Gheorghe i-a dus cu Dacia până acolo.
Doamne, cât mă obosește răbdarea cu Filofteia, dar n-am încotro Are și dânsa planurile ei, care nu coincid deloc cu ale mele. Mâine vrea să mergem împreună la salon, să ne aranjăm pentru nuntă, și nici nu vrea să audă că la salon trebuie să faci rezervare cu zile înainte.
Eu cu Gheorghe ne făcusem planuri să avem o seară liniștită doar cu copiii, să vorbim înainte de marele eveniment. Acum însă va trebui să-i anunțăm și pe ei de schimbare. Sigur vor veni și cu băutură, și iarăși n-o să scăpăm fără să ni se toarne câte un pahar de vin moldovenescTotul părea să se năruie cu fiecare sac de babă și fiecare insistență a Filoftei, dar, spre seară, când în sfârșit au plecat toți la apartamentul lor, am rămas, cât de cât, liniștiți. Gheorghe a oftat adânc și a scos două cești curate:
Haide, mai bem o cafea, măcar atât să păstrăm din ritualurile noastre, zice el zâmbind ușor, împăciuitor.
Când au intrat Adriana și Radu pe ușă, veseli și cu flori în mână, întreaga oboseală a zilei părea brusc mai palidă. Au râs când le-am povestit de peripețiile cu viitorii cuscrii, iar atmosfera s-a destins. Pentru câteva clipe, am privit la fata mea, la bărbatul pe care îl iubește, la Gheorghe care ridica din umeri cu resemnare, și am simțit cum un val de liniște și recunoștință mă cuprinde.
Poate că nunta nu va fi așa cum mi-am imaginat, cu ordine și program perfect, dar va fi cu râsete, cu harță și cu dragoste cu de toate. M-am ridicat, am luat un borcan de castraveți lăsat în bucătărie și l-am pus pe masă.
Mâine începe nebunia, le spun. Azi, să ne bucurăm de noi.
Adriana m-a îmbrățișat, Gheorghe a deschis vinul trimis de cuscri, iar Radu a glumit că, dacă la nunta noastră va fi la fel, înseamnă că ne așteaptă o viață plină de surprize. Și, pentru prima dată în ziua aceea, am râs cu poftă, știind că, oricât de neașteptat ar suna soneria vieții, dragostea noastră îi va răspunde mereu.
