Fără suflet
Claudia Viorelina s-a întors acasă.
Fusese la coafor, căci, deși avea o vârstă venerabilă nu demult împlinise 68 de ani îi plăcea să se răsfețe regulat cu vizite la hair stylistul ei.
Claudia Viorelina își punea la punct părul, unghiile, iar aceste ritualuri simple îi revitalizau sufletul și îi înseninau ziua.
Claudia, a trecut pe la tine o rudă.
I-am spus că o să fii acasă mai târziu.
A zis că mai vine, îi zise soțul, Iurie.
Ce rudă?
Eu nu mai am niciuna apropiată.
Probabil vreo verișoară îndepărtată, vreo a șaptea apă după oale, va veni să ceară ceva.
Ar fi trebuit să-i spui că m-am dus departe, spre marginea pământului, răspunse Claudia, vizibil nemulțumită.
Chiar așa?
De ce să minți?
Mie mi s-a părut că este din neamul tău, înaltă și cu prezență, seamănă câtva cu soacra, Dumnezeu s-o odihnească Nu cred că a venit cu vreo rugăminte, părea o femeie de treabă, îmbrăcată frumos, încercă Iurie să o liniștească.
După vreo patruzeci de minute, ruda sună la ușă.
Claudia o primi chiar ea.
Asemănarea cu răposata ei mamă era izbitoare, iar hainele palton scump, cizme fine, mănuși elegante și cercei cu diamante mici dădeau de înțeles că știe ce înseamnă rafinamentul.
La asta, Claudia se pricepea.
Claudia o invită la masa deja pregătită.
Să ne cunoaștem, dacă tot suntem rude.
Eu sunt Claudia, fără al doilea nume, văd că suntem aproape de aceeași vârstă.
El este soțul meu, Iurie, iar tu, pe ce linie ești rudă cu mine?
întrebă gazda.
Femeia se stânjeni un pic și roși ușor, Eu sunt Galina Galina Vladimirovna.
Diferența de vârstă e mică între noi.
Am împlinit 50 de ani pe 12 iunie.
Nu vă spune nimic această dată?
Claudia se făcu albă la față.
Se vede că v-ați amintit.
Da, eu sunt fiica dumneavoastră.
Nu vă speriați, nu vreau nimic de la dumneavoastră.
Am vrut doar să vă văd, mama mea biologică.
Toată viața am fost în ceață, nu înțelegeam de ce mama nu mă iubește.
În paranteză fie spus, au trecut opt ani de când nu mai este printre noi.
De ce doar tata mă iubea?
Tata s-a stins de curând, două luni au trecut.
Mi-a spus totul înainte să plece, mi-a cerut să-l iertați dacă puteți, zise Galina tremurând.
Nu pricep nimic!
Ai o fiică?
întreba, uluit de dezvăluire, Iurie.
Se pare că da.
Explic eu mai târziu, răspunse Claudia.
Deci ești fiica mea?
Bine ai văzut.
Dacă aștepți să mă căiesc și să cer iertare, te dezamăgesc: nu am de ce!
Sper că tatăl tău ți-a spus totul.
Dacă crezi că poți trezi în mine vreun sentiment matern, nu, nici măcar un firicel!
Scuză-mă, continuă Claudia.
M-aș putea să mai vin pe la dumneavoastră?
Locuiesc în suburbie.
Avem o casă mare, cu două etaje.
Veniți și voi cu Iurie la noi, vă obișnuiți cu ideea că exisăm.
V-am adus poze cu nepotul și strănepoata, poate le vedeți?
întrebă timid Galina.
Nu.
Nu vreau.
Nu mai veni.
Uită de mine.
La revedere, răspunse Claudia scurt.
Iurie i-a chemat taxiului Galinei și a însoțit-o.
Când s-a întors, Claudia deja strânsese masa și urmărea liniștită televizorul.
Ce tărie ai!
Ai putea comanda armate.
Nu ai pic de suflet?
Întotdeauna am crezut că ești fără milă și fără inimă, dar nici chiar așa spuse Iurie.
Te-ai întâlnit cu mine când aveam 28 ani, nu?
Dragă soț, sufletul mi-a fost sfârtecat mult mai devreme.
Eu am fost fată de la țară, mereu visam să ajung la oraș, de aceea am învățat cel mai bine și am fost singura care a intrat la facultate din clasă.
Aveam 17 ani când l-am cunoscut pe Vitalie.
Îl iubeam nebunește.
Era mai mare cu aproape 12 ani, dar nu mă deranja.
După copilăria mea săracă, la oraș totul părea ca un basm.
Bursa nu-mi ajungea pentru nimic.
Tot timpul îmi era foame, așa că acceptam entuziasmată invitațiile lui la cafenea sau la o înghețată.
Nu mi-a promis nimic, dar eram sigură că într-o relație ca a noastră, mă va lua de soție.
Când m-a invitat la vila lui, am mers fără griji.
Credeam că astfel l-am legat de mine.
Întâlnirile la vilă au devenit regulă.
Curând mi-am dat seama că am rămas însărcinată.
I-am spus lui Vitalie.
S-a bucurat, dar știind că la un moment dat se va vedea, l-am întrebat când ne căsătorim.
Dădusem 18 ani, puteam depune cererea la Primărie.
Eu ți-am promis vreodată că te iau de nevastă?
răspunse el cu o întrebare.
Nu am promis, nici nu te iau.
Sunt deja însurat la fel de calm continuă el.
Dar copilul?
Dar eu?
Tu ești tânără și sănătoasă.
La facultate iei concediu academic.
Cât nu se vede, înveți, apoi când se vede, te aducem la noi acasă.
Noi nu avem copii, poate pentru că soția e mai în vârstă.
Când naști, luăm noi copilul.
Cum va fi legal, nu-i treaba ta.
Eu, deși tânăr, sunt om important la primărie.
Soția e șefa unui departament la spitalul municipal.
Să nu-ți faci griji, vei primi și bani.
Pe atunci nimeni nu vorbise de maternitate surogat.
Eu eram, fără să știu, singura mamă surogat.
Ce să fac?
Să mă întorc la sat, să-mi fac familia de râs?
Până la naștere am locuit în vila lor.
Soția lui Vitalie nu mă vizita, probabil mă invidia.
Fetița am născut-o acolo acasă, cu moașă adusă special.
Nu am alăptat-o, au luat-o imediat.
Nu am mai văzut-o niciodată.
După o săptămână, m-au dus cu delicatețe de acolo.
Vitalie mi-a dat bani.
M-am întors la facultate.
După terminare, am lucrat la fabrică.
Mi-au dat o cameră în căminul de familie.
Inițial am fost simplu tehnician, apoi maistru.
Aveam mulți prieteni, dar nimeni nu mă cerea de soție, până ai apărut tu.
Aveam 28 de ani, nu-mi doream neapărat căsătorie, dar era timpul.
Restul știi.
Am avut o viață bună împreună, am schimbat trei mașini, casa e plină, vila din Orhei îngrijită.
Vacanțe an de an.
Fabrica noastră a rezistat în anii 90, pentru că făceam piese rare pentru tractoare aici.
Fabrica, și azi, e înconjurată de garduri și turnuri de pază.
Am ieșit la pensie preferențială.
Avem tot ce vrem.
Copii nu avem, nici nu trebuie.
Când mă uit la copiii din ziua de azi își încheie confesiunea Claudia.
Nu a fost bine viața noastră.
Eu te-am iubit.
Am încercat mereu să-ți încălzesc inima, dar n-am reușit.
Copii n-au fost, dar tu nici măcar un pisoi sau un cățel n-ai alintat vreodată.
Sora mea te-a rugat să o ajuți cu nepoata, n-ai lăsat-o să stea nici măcar o săptămână.
Astăzi, fiica ta a venit la tine și cum ai întâmpinat-o?
Fiica!
Sângele tău, și tu Doamne, dacă eram mai tânăr, ceream divorț.
Acum e târziu.
Lângă tine e frig, frig, replică supărat Iurie.
Claudia se sperie puțin, niciodată nu vorbise Iurie atât de răspicat cu ea.
În sufletul ei, toată liniștea i-a fost tulburată de fiica aceasta.
Iurie s-a mutat la vila din Orhei.
Ultimii ani i-a petrecut acolo.
Are trei câini, toți adunați de pe drum, nu se știe câți pisici și motani.
Acasă vine rar.
Claudia știe că merge la fiica ei, Galina: s-a familiarizat cu familia, o adoră pe strănepoată.
Mereu a fost slab de înger, așa și a rămas.
Să trăiască cum vrea, se gândește Claudia.
Nu a simțit nici acum dorința de a-și cunoaște mai bine fiica, nepotul sau strănepoata.
Merge singură la mare, se odihnește, se reîncărcă și se simte minunat.
