M-a luat de prost! I-am dat o lecție soției pentru infidelitatea ei față de mine.
Când m-am însurat cu soția mea, mama mi-a zis să fiu cu băgare de seamă. Soția mea era o femeie deosebită înaltă, elegantă, licențiată și avea și un serviciu bun la Chișinău. Chiar și chipul ei era o frumusețe aparte. Nu mă mir că mama avea grijă de mine cu astfel de sfaturi.
Mama, femeie cu multă viață în spate, știe cum stau lucrurile la noi pe la Moldova. Și ea a trecut printr-o poveste amară. Tata era așa de arătos c-ar fi sucit capul oricărei femei de pe Bulevardul Ștefan cel Mare. I-a jurat mamei mele pe toate icoanele că n-o să-i greșească vreodată, că ea-i unica floare din viața lui.
Mama l-a crezut, cu toată inima. Până într-o zi, când l-a văzut cu ochii ei sărutând cu foc o altă doamnă la terasa de la Valea Morilor. N-a făcut scandal, n-a spart vase, ci doar l-a urmărit o lună întreagă. Totul s-a lămurit: tata, deși stilat, tot iubăreț a rămas. Mama a divorțat. Niciodată nu mi-a dorit o asemenea soartă. Dar parcă viața are o cale a ei, pe care nimeni n-o să o poată explica. De ce oare suntem sortiți să repetăm greșelile părinților?
Căsnicia mea avea trei ani nu mult, dar nu puțin pentru foc și pasiune. Sau, poate, mă înșel și de fapt lipsea ceva. Când am aflat că nu era prima oară când mă înșela, n-am făcut scandal. Am hotărât să-i dau o lecție pe măsură, fără tărăboi.
Întâi, am depus cerere de divorț la Judecătoria Centru, dar în taină, fără să știe. Când veneau plicurile acasă cu citațiile, le luam rapid din cutie și le ardeam, ca să nu rămână nici urmă. Am făcut asta de trei ori, așa cum prevede legea la noi: dacă lipsești de trei ori, divorțul se pronunță. Între timp, mă purtam firesc în fața soției mele îi povesteam că tare aș vrea un apartament mai mare, să ne mutăm la Botanica sau la Buiucani. Cu salariul meu de funcționar, nu aveam nicio șansă la un credit, dar ea, cu salariul ei bun, putea cu ușurință. Ea zâmbea larg credea că va lua banii, va lua casa, mă va scoate pe margine și va trăi liniștită cu amantul ei.
Ziua în care soția a ridicat banii de la bancă pentru apartament a venit. I-a pus pe hol, într-un sertăraș. Mai era doar o săptămână până la semnarea contractului. Planul meu mergea brici. Două zile mai târziu, am anunțat-o că plec la ai mei la Leova, și că mă întorc la timp pentru tranzacție. M-am strecurat la un prieten. Fericită, soția și-a adus amantul în casă.
Noaptea târziu, când toți dormeau buștean, m-am întors, am luat banii și am mers direct la părinți. În ziua semnării, am apărut la timp, cu actele în regulă. Acolo era și draga mea soție, aproape plângând, în genunchi, implorând iertare. Mi-a recunoscut că m-a înșelat tot timpul și că iubitul ei a furat banii. Eu, calm, i-am spus să-și facă bagajele, nu mai există familie. Ea, cu tupeu, mi-a cerut să plătim împreună creditul. I-am pus în față certificatul de divorț, cu ștampila de la Judecătorie. Chipul ei cineva trebuia să-l imortalizeze, nu pricepea deloc ce s-a întâmplat.
Finalul? Mi-am luat un apartament nou, pe care mi-l doream, și locuiesc liniștit în cel vechi, până îl vând. Soția și amantul s-au despărțit. Nu i-a dat niciun ban înapoi, ba chiar l-a blestemat. Fosta mea consoartă a început să-și afle alinarea la pahar. Nu am niciun regret. A primit tot ce a semănat. Acum știe și ea că cine minte și trădează, pierde tot mai ales când cel de acasă e gata să-ți dea luna de pe cer.
Din toată povestea asta am învățat un lucru: viața la Chișinău nu-i simplă, dar dreptatea tot iese la iveală, dacă știi să taci și să chibzuiești.
