Fiul nu vrea să o aducă pe mama lui să locuiască cu el pentru că, în această casă, există o singură stăpână, și aceea sunt eu.
Nu se face așa ceva! Până la urmă e mama lui! Sutura să o aducă la el acasă! îmi tot spun rudele soțului meu. Știu că și prietenii mei gândesc la fel, dar niciunul nu are curajul să-mi spună direct. Toată problema vine de la relația mea cu soacra.
Steliana are 83 de ani, cântărește peste o sută de kilograme și se simte tot mai rău pe zi ce trece.
Dar de ce nu o iei pe mama lui Daniel să stea cu voi? m-a întrebat unchiul Mihai cu câțiva ani în urmă. E bine și că o ajuți mereu, dar dacă pățește ceva noaptea? E greu pentru ea să fie singură. La urma urmei, Daniel e sprijinul ei.
Se subînțelege că bătrâna va fi îngrijită de unicul ei fiu, de unica soție a acestuia și de nepotul lor. În ultimii cinci ani, Steliana n-a mai ieșit deloc din apartament. O dor picioarele, iar greutatea nu o lasă nici să se ridice din pat. Totul a început acum treizeci de ani, pe când era plină de viață, sănătoasă și autoritară.
Pe cine-ai adus la mine, Daniel? a ridicat vocea mama lui când m-a văzut prima dată. Pentru asta ți-am crescut eu copilul?
Am plecat tăcute spre stația de autobuz după acel episod. Atunci, Steliana locuia într-o vilă în Florești, comuna de lângă Iași casă mare, gospodărie aranjată. Soțul ei deținea o funcție importantă la Primărie, așa că Steliana s-a bucurat de un trai fără griji mult timp, și după ce-a rămas văduvă. În acea zi, Daniel mi-a ținut partea: nu se lua orbește după mama lui, dar mereu i-a arătat respect și a încercat să mă liniștească. Spunea mereu că are o fire mai grea.
După nuntă, am început să punem bani deoparte pentru un apartament. Daniel s-a angajat la drumuri și a lipsit cu lunile, dar în doi ani am strâns cât să luăm un apartament la periferie, în Chișinău. L-am renovat cu grijă. La Steliana mergeam tot mai rar. Ea găsea mereu ceva rău de spus despre mine și îi punea tot felul de idei ciudate în cap lui Daniel. Să vezi, cică nu-l las pe băiatul ei să-și ajute mama! Cum să nu-l las?
La scurt timp, Steliana a vrut să se mute la oraș, dar banii din casa de la țară nu ajungeau. Ne-a rugat să completăm suma și promitea că apartamentul îi va rămâne moștenire nepotului. Dar când am mers la notariat, a început să strige că vrea ca apartamentul să fie lăsat doar pe numele ei, că așa îi spusese o cunoscută. Mai apoi, schimba vorba, ba că va lăsa casa celui care o îngrijește, ba că noi sigur vrem să o păcălim. Vroia să fie ea stăpâna absolută. A început să țipe și în biroul notarului, lăsându-ne jenate. Ne-am retras și am lăsat-o în pace. S-a mutat în apartament și nici nu ne-a lăsat să facem renovări. După nici o lună, a început să se ia de orice, ba că mobila e veche, ba că ceva nu merge. Pentru toate, eu eram de vină, că i-am găsit cea mai proastă locuință.
Iubea copiii verișoarei ei, dar nu se sinchisea de nepotul nostru nici măcar nu-i ținea minte ziua de naștere! În urmă cu câțiva ani fata s-a îmbolnăvit, s-a îngrășat, nu reușea să se miște bine. I-am dus mâncare dietetică recomandată de doctor, dar nu voia să mănânce, zicând că o verișoară o hrănea mai bine, iar eu nu-i dau nimic bun.
Anul trecut, Daniel a insistat să o luăm la noi. A înțeles că trebuie să asculte de doctor, îmi spunea.
Accept, dar doar dacă eu am bucătăria și eu hotărăsc ce mâncare se gătește, fără vizite de la rude, am răspuns.
Steliana s-a înfuriat: nu voia să vină dacă nu e ea gospodina casei. Dar la noi nu e loc decât pentru o singură stăpână și aceea sunt eu! Am fost nevoită să-i fac curat, să-i gătesc, să stau peste noapte, iar verișoara o suna doar să se intereseze de la depărtare.
Se plângea peste tot că o țin flămândă, că nu-i dau dulciuri și cârnați afumați. Se ruga să-i duc prăjituri. Dar pria prea ocupată verișoară nu venea niciodată mai des de o dată pe lună, aducându-i ba salam, ba prăjiturele, cât eu o îngrijeam aproape zilnic.
Într-o zi, soacra și-a sunat verișoara plângând că i-au dispărut colierul și crucea. M-a acuzat și pe mine. Am găsit colierul și crucea căzute după noptieră și i le-am pus pe masă, fără vorbe. Seara i-am povestit totul lui Daniel și i-am spus că eu nu mai calc pe la ea. L-am întrebat dacă nu e mai bine să o ducem la un cămin de bătrâni. Daniel a fost de acord.
