Of, dragă, nici nu știu de unde să încep Părinții mei au stat împreună foarte puțin timp. Țin minte că aveam vreo patru ani când tata a plecat de acasă și nu s-a mai întors niciodată. S-a întâmplat un accident Mi-a lăsat câteva poze de-ale noastre de când eram mică și un cont destul de frumos la bancă pe numele meu, care tot creștea de la an la an.
După câțiva ani, mama s-a recăsătorit cu un bărbat din Bălți și a mai făcut un băiat, fratele meu. Dar, ce crezi? Am ajuns să fiu ceva de genul menajerei în casă și bona pentru fratele ăla mai mic.
Când vedeam cum își iubește mama băiatul cel mic, parcă-mi venea să plâng. Îl săruta de noapte bună, îl strângea la piept, îi citea povești totul numai pentru el, îi cumpăra jucării și hăinuțe frumoase. Tatăl vitreg era și el topit după singurul lui fiu. Pe mine nu mă băga nimeni în seamă și după o vreme a început și mai rău. Cei doi au început să se certe des, tata vitreg s-a apucat de băut și scandalurile erau la ordinea zilei. Evident, pe mine mă loveau cel mai des, doar eram străina casei. După ceva timp, oamenii s-au despărțit.
Am plecat la Chișinău pentru facultate. Mi-am lăsat fratele și mama în apartamentul care rămăsese de la tata. Nici nu mai mergeam prea des acasă, pentru că lucram cu jumătate de normă ca să mă pot descurca.
Când, într-un final, am venit acasă după mult timp, am găsit o situație de nu-mi venea să cred: în apartament stăteau niște tineri pe care nu-i cunoșteam, mama dormea pe o canapea în bucătărie și străinii erau, de fapt, prietenii fratelui meu. Am încercat să vorbesc cu ei, dar a fost cu atât mai rău. Dimineața m-au trezit și m-au obligat să merg la bancă să scot banii pe care mi-i lăsase tata. De ce? Pentru că fratele mai mic pierduse o sumă mare la cărți.
M-am simțit din nou ca fetița aceea mică, care era pusă tot timpul să facă ceva sau era pedepsită pe nedrept.
Ironia e că eu venisem acasă cu gândul să le dau o veste bună eram însărcinată și credeam că poate, odată cu bebelușul, se va reface măcar puțin legătura asta de familie Dar socoteala de acasă nu se potrivește niciodată cu cea din târg. Le-am spus să se pună pe făcut bagaje, pentru că de-acum încolo ei merg la bunica la țară. Apartamentul era pe numele meu și n-aveam de gând să mai suport haosul.
Mama și fratele au început să râdă de mine, dar fix reacția asta mi-a confirmat că fac bine ce fac. Am sunat la poliție, au venit, i-au ajutat pe rude să-și ia catrafusele și să plece. După asta, împreună cu logodnicul meu, am schimbat yala la ușă și ne-am hotărât să vindem apartamentul, să ne luăm un nou cămin, undeva mai departe, pentru familia noastră. Am schimbat inclusiv toate conturile la bancă, că mama deja încercase să pună mâna pe bani.
Sunt sigură că tata, săracu, m-ar fi înțeles și ar fi fost mândru de mine că tot ce și-a dorit a fost să-mi fie bine.
