Nu știi ce mi s-a întâmplat, măi dragă! Vreau să-ți povestesc ceva ce nici n-aș fi visat Să vezi: Ancuța n-a crezut vreodată că soțul ei, Dănuț, ar putea s-o surprindă așa. Mai ales după zece ani de căsnicie, timp în care au avut o viață liniștită și plină cu bucurii. Au două fete minunate Flori, de cinci ani, și Cătălina, de nouă ani, care dormeau liniștite în camera lor.
Dănuț a venit acasă pe la cinci dimineața, după petrecerea de la birou. Ancuța s-a prefăcut că doarme dusă, dar el s-a băgat în pat lângă ea și adormit instantaneu, sforăind de ziceai că-i trenul de Chișinău spre București.
Dimineața, când s-a ridicat din pat, Ancuța a văzut o pată de ruj roșu pe cămașa lui Dănuț. Fix atunci, telefonul lui a vibrat un mesaj nou.
Când s-a uitat pe ecran, să nu-i vină să creadă: Bună dimineața, iubitul meu! îi scria cineva. S-a așezat direct pe marginea patului, șocată. Parcă lumea i se dărâmase sub picioare. Zeci de ani de familie, două fete ce dormeau liniștite în camera lor, și uite ce surpriză.
Primul instinct a fost să înceapă cearta, să-i facă scandal pe loc, dar s-a oprit. S-a dus în baie și acolo, printre lacrimi, a început să-și adune gândurile.
Cel mai simplu ar fi să mă cert cu el, își spunea ea. Dar dacă fac scandal acum, nu cumva îi deschid ușa să plece pentru totdeauna? Și cum m-aș descurca singură cu două copile mici?
A făcut un duș, s-a aranjat, și-a uscat părul cu feonul ca la salon, apoi s-a apucat de mic dejun. Dănuț s-a trezit pe la ora douăsprezece. Era obosit rău, abia mormăia.
Vai, ce greu mi-e… bombănea el.
Vrei să-ți fac o cafea, Dănuț? îi zice Ancuța cu o voce veselă, deși îi venea să plângă.
I-a fost tare greu să zâmbească atunci. Dar, după ce i-a făcut cafeaua, i-a spus:
Dănuț, sper ca mâine să nu stai prea mult la serviciu. Am tură de după-amiază și trebuie să-l iau pe Flori de la grădiniță.
Da, da, stai liniștită, rezolv eu, a zis el.
Ancuța lucra frizeriță la un salon din oraș. A doua zi, după tură, a venit acasă cu o cutie mare de bomboane.
Ce, ai poftă de dulciuri azi? a glumit Dănuț.
Nu, doar că un client mi-a adus bomboanele, el vine mereu la mine, mi-a făcut un mic cadou.
A luat Dănuț cutia din mâna ei, uitându-se cam suspect:
Bomboanele astea nu sunt din cele ieftine De ce le-ai acceptat?
Ei, Dănuț, doar nu m-a invitat la întâlnire, e doar un gest și a schimbat vorba.
Să vezi, peste câteva zile vine Ancuța acasă cu un buchet impresionant de flori.
Tot de la clientul acela, nu? întreabă Dănuț din hol.
Dragă, îi răspunde ea, aseară ai stat peste program și nici nu te-am întrebat unde ai fost sau cu cine. E doar un buchet de flori…
După o altă tură, chiar la ieșirea din salon, Ancuța îl vede pe Dănuț așteptând-o cu mașina.
Dănuț, nu le-ai lăsat pe fetițe singure acasă? se îngrijorează ea.
Stai calmă, au adormit deja. Am zis să vin să te iau cu mașina acasă.
Dar e doar cinci minute de mers pe jos încearcă ea.
Ajunși acasă, Dănuț o întreabă direct:
Auzi, pot să te iau mereu după tură?
Ce-i cu tine? Ești gelos?
Da, sunt, recunosc. Cadourile astea nu se dau așa, fără motiv
Ancuța râde și spune:
Atunci vino, mă ajută să știu că te gândești la mine. Să fiu sinceră, te cam bănuiesc și eu cu orele suplimentare. Poate ai pe altcineva
Hai, lasă că mie, în afară de tine, nu-mi trebuie nimeni. Să știi că s-au rezolvat și problemele la serviciu, mi-au pus softuri noi la computer și termin tot în program, nu mai stau peste.
Și uite așa, încet-încet, lucrurile s-au liniștit între ei, în casă a revenit încrederea de dinainte. Doar că din când în când, Ancuța mai venea de la lucru cu o cutie de bomboane scumpe, de la clienți. Când Dănuț se uita la ea cam critic, îi răspundea zâmbind:
Ce să fac, dragă, oamenii mi le dau cu inimă bună și n-ai cum să le refuzi…
