Nu te supăra, Ștefan! Nu te abati! Cel puțin ai întâmpinat Anul Nou în stil!
În cele din urmă, a ajuns în orașul natal. Ștefan a urcat din stație, a pășit pe piața din fața gării și s-a îndreptat spre stația de autobuz. Nu i-a spus soţiei că va veni în acea zi.
Starea lui nu era bună, căci tocmai avea o discuție neplăcută cu Ancuța. Soţia îl acuză din nou, se plânge, îl numește egoist și nepăsător.
De ce nepăsător? Încă de pe 31 decembrie voia să o salute, dar ea a întrerupt telefonul. S-a supărat!
Trei zile a încercat să o sune, dar nu răspundea. Atunci și el s-a săturat și a lăsat telefonul.
În plus, nici măcar nu a găsit timp să le ureze La mulţi ani părinţilor ei, să-l salute pe fratele ei cu atât mai mult pe el. Acum, în momentul în care va trece pragul, le va declara totul.
Nu e doar vină ei; și el are greșeli. Aşa cum se spune, Cea mai bună apărare e atacul.
Ștefan îşi recăpătă curajul şi intră în imobilul său cu o atitudine aproape militară.
Apartamentul îl întâmpină în deplină linişte.
Hei! Cine e acolo, viu? Ancuță, am venit! strigă el, dar nu primeşte niciun răspuns.
Se uită în bucătărie nu e acolo. În salon gol. În camera de zi tot gol. Dar ochii i se apleacă asupra schimbărilor: lângă perete nu mai era pătuțul copilului, comoda cu masa de schimbat şi căruciorul pe care le dăduse părinţii lui Ancuța dispăruseră.
Se îndreaptă spre dulapul cu hainele ei și găseşte golul.
S-a întors nebună? M-a aruncat? îşi spune în gând.
Sună la soacra, dar nu răspunde. Încercă să sune pe prietena lui Ancuța, Kate nicio voce. În cele din urmă reuşeşte să vorbească cu Mihail, soţul lui Kate.
Misho, salut! dă-mi telefonul Katei, nu reuşesc să o prind, îi cere.
Kate e cu copilul în sat, am petrecut acolo Anul Nou. Întârzierile la semnal nu sunt neobișnuite, răspunde Mihail.
Am venit ieri, că astăzi am schimb pe tură. Ei încă se odihnesc, spune Ștefan. De ce îţi trebuie Kate?
Mă gândeam că poate ştie unde e Ancuța. Am venit de la părinţi şi nu găsesc nimic în casă, nici chiar lucrurile pe care le-am cumpărat pentru copil, explică el.
Deci soţia ta era pe punctul de a deveni mamă, iar tu te duci în vacanţă și o lași singură acasă? se miră Mihail.
Ea nu a vrut să plece. Dar medicii i-au dat termenul 1011 ianuarie. Era destul de timp să plece.
Felicitări, Șarpele, ești o păpuşă, zâmbi prietenul.
De ce? rămâne Ştefan fără cuvinte.
Pentru că probabil ești deja singur. Prosteşte! Sună la spital, cred că e acolo, îi sfătuieşte Mihail.
—
Zece zile mai târziu.
Nu înţeleg, Ştefan, spunea mama la telefon, de ce trebuie să stai acasă în sărbători? Ancuţa refuză să plece, tu să vii singur. Termenul e în două săptămâni, încă poţi să revii la timp.
Mai mult, toată familia se va aduna: mătuşa Violeta cu unchiul Sergiu, Natalia cu Victor, Olga cu Pavel. Şi noi cu tatăl şi Vika cu Ghiţă.
Vika a rezervat pentru noi camere la un hotel de la marginea pădurii, patru nopţi, de la 30 decembrie până pe 2 ianuarie.
Pe 31, la ora 19:00, la restaurant va fi un bal cu artiști invitaţi. Am plătit eu, apoi îţi returnez. Vei sta la noi până de Crăciun, iar pe 8 vei pleca. În timp vei fi înapoi pentru termenul ei.
Ancuţa refuză să plece:
Ştefan, pot să fiu luată în orice zi. Imaginează-ţi: toţi se distrează şi eu încep să am travali. Şi hotelul e la țară va ajunge ambulanţa la timp?
Nu, nu plec nicăieri.
Așa vorbește mama: femeile își numără suferinţa ca pe un trofeu, iar venirea bebeluşului ca pe o eră. Ne-a adus pe trei pe lume şi în concediu nu a stat mult, a făcut tot ce a putut.
Ştefan ştia că Ancuţa are dreptate în ceva, dar îşi imagina cât de pustiu va fi în noaptea de Revelion: doar ei doi, la o masă modestă Ancuţa deja spusese că nu vrea să gătească ceva special. Un sentiment de melancolie îl cuprinde.
Între timp, toată familia va sărbători la restaurant, cântând, dansând, petrecând ca la un film.
Aşa că el pleacă singur.
La hotelul din pădure, petrecerea era cu adevărat animată. Pe la jumătăţi de noapte, când Anul Nou deja răsunsese, Ştefan a ieșit din sală în hol să sune la soţie, dar nu a primit răspuns.
Bine, te superi şi, de fapt, eşti vinovat. Ai putea fi şi tu acolo, să te distreţi cu toţi, se gândi.
A doua zi, mama îi exprimă supărarea faţă de nevastă:
Ancuţa nici măcar nu te-a sunat, nu a zis La mulţi ani cu noi. Te-ai destrămat, fiule.
Nu înţelege ce înseamnă familia adevărată. Noi suntem toţi aici, iar ea e singură acasă. Să stea şi să se gândească.
Ancuţa nu era cu ei în noaptea aceea. Dacă se gândea la cineva, era la Ştefan, nu la socri sau rudă.
Părinţii ei, aflând că a rămas singură de sărbători, au chemat-o la ei. Nu aveau planuri pentru un ospăţiu mare.
Fratele ei locuieşte în capitală, lucrează la o fabrică de producţie continuă și nu avea weekenduri libere, aşa că părinţii s-au hotărât să sărbătorească Anul Nou în doi.
Pe 31, la ora 21:00, Ancuţa şi mama ei pun masa, când deodată a început să fie crampă.
Au chemat ambulanţa. Mama a plecat cu Ancuţa, tatăl a urmat cu maşina lui.
Aşa că Ancuţa a întâmpinat Anul Nou în spital, iar părinţii ei erau în holul secţiei. A devenit mamă, la scurt timp.
A ştiţi, doctori? a întrebat Ştefan, amintinduşi de sfatul lui Mihail.
Da, a fost externată ieri, a răspuns secretara.
Cum a fost externată? nu a crezut Ştefan. E deja copil?
Da. 1 ianuarie, la ora 00:30.
Cine a luat-o de acolo? a întrebat el.
Un tânăr, nu ținem evidența în registru, a replicat secretara.
Ştefan a înţeles că doar părinţii ei ar fi putut să o ia, deci ele şi bebeluşul erau la ei. A cumpărat un buchet de trandafiri și sa îndreptat spre casa lor.
Bătuie de uşă: la deschis socrul.
Bună ziua, am venit la Ancuţa, a zis el.
De ce? a întrebat tatăl Ancuţei.
Eu sunt soţul ei, a răspuns el.
Ancuţa! a strigat socrul dinăuntru. Un bărbat se prezintă ca soţul tău. Vrei să vorbeşti cu el?
Nu, nu mă interesează, a răspuns ea din adâncul camerei.
Socrul a ridicat din umeri:
Nu vrea. La revedere, tânărule! a închis ușa.
Ştefan a aşteptat câteva secunde și a sunat din nou. De data asta a deschis soacra o femeie înaltă, robustă, cu voce puternică. Sa speriat puţin.
Nu ai înţeles? a întrebat ea.
Lasaţi-mă să intru, a început el cu curaj. Am dreptul
Nu a terminat. Ea ia smuls din mâini buchetul şi la loveşte cu el în față.
Pentru ce crezi că ai drept, avocatul o săţi explice curând! Şi nu mai suna, că nepotul meu doarme, a spus ea, aruncând buchetul la picioarele lui şi închizând ușa.
Ştefan a plecat spre casă, în drum se frecând cu mâna pe faţă trandafirii erau frumoşi, dar cu spini.
Ajuns acasă, a sunat prima dată pe mamă:
Îţi dai seama că nu mau lăsat în apartament şi nici măcar sămi văd fiul?
Nu-ţi fă griji, Ştefan. Ancuţa se va întoarce cu copilul în braţe. Unde altă să ducă un copil? Nu îi suna, nu-i da bani.
Să le dea părinţii de hrană dacă sunt așa de deştepţi. Întro săptămânădouă se va întoarce. Tu odihneşte-te, mâine ai muncă.
Ştefan a făcut aşa: a mâncat găluște cumpărate din magazin şi sa culcat. A dormit liniştit, neştiind că era ultima noapte în acel apartament.
A doua zi, când sa întors de la serviciu, toate lucrurile lui erau aruncate pe scara blocului în cutii şi saci negri. A sunat. Îi-a deschis soacra, care deţinea acel apartament cu două camere unde trăiau El şi Ancuţa.
Ce, dragă ginere? Ții aminteşti adresa căminului tău? Vrei săţi reaminteşti? Adună-ţi gunoiul. Tot ce rămâne aici, mâine o săl ia menajera!
A trebuit Ştefan să se mute în căminul studenţesc.
Divorţul a fost decis de judecător. În căminul sărăcăcios, Ştefan a încercat să închirieze un apartament, dar salariul, din care sa scăzut pensia alimentară și încă 5000lei pentru întreţinerea fostei soţii, la lăsat cu puţine bani.
Fii mai şters! Încă trebuie să-ţi economiseşti pentru un apartament, ia spus Mihail. Nu te întrista, Ştefan! Cel puțin ai întâmpinat Anul Nou în stil!
Ancuţa a locuit trei ani la părinţi, care o ajutau cu micuţul Şasha. Între timp, apartamentul era închiriat. Când a revenit la muncă, ea şi Şasha sau mutat din nou în propria locuinţă. După renovare, nu a mai rămas nimic din Ştefan şi familia lui.
Ce credeţi de fapta lui Ştefan? Scrieţi părerile în comentarii, daţi likeuri.
Prieteni, dacă vreţi să citiţi şi alte poveşti, lăsaţi un comentariu şi nu uitaţi de likeuri ne încurajează să scriem mai departe.
