Nu. Am hotărât că e mai bine să nu-ți aduci soția și copilul în acest apartament. Nu vom mai tolera deranjul și, în final, vă vom cere să plecați.
Și soția ta va povesti tuturor că v-am dat afară cu copilul pe stradă.
Vecina de la intrare a observat imediat că Mădălina sa întors de la discuția cu soțul, supărată. Amândoi deveniseră părinți de trei zile și erau programată să fie externați poimâine. Un eveniment fericit! Nu era niciun motiv pentru tristețe.
Mădălina, nu ai expresie pe față. Ce sa întâmplat? întrebă vecina.
Mihai a zis că proprietara apartamentului ne-a obligat să ne mutăm. Imediat. A spus că la închiriat unui cuplu fără copii și noi vrem să aducem un bebeluș. Vor plânge noaptea, vecinii se vor plânge, iar ea nu vrea necazuri. răspunse Mădălina.
Și ce, nu aveți nicăieri de mers?
La părinții lui Mihai e un apartament cu trei camere. Dar și sora lui mai mică locuiește acolo. La mine, părinții locuiesc în sat, la 20 de kilometri de oraș replică Mădălina.
Așa că veţi sta o săptămânădouă la socri, până găsiţi altă locuință sugeră vecina.
Mihai căuta deja, dar proprietarii, de îndată ce aud de un copil, refuză.
E o problemă, dar nu-i nimic, mai ai două zile; eventual soțul tău găsește o soluție.
Mihai nu a găsit nicio soluție. A sunat la câteva anunțuri și, după refuzuri, a transportat lucrurile lor din apartamentul închiriat la casa părinților.
Însă părinții și sora mai mică nu au fost încântaţi să-i primească pe Mihai și familia lui, mai ales cu un copil agitat în casă.
Fiule, aminteșteți că, înainte de nunta voastră, am stabilit că nu veţi locui la noi spuse mama. Ai dreptul să rămâi în camera ta, dar nu vrem străini în apartamentul nostru.
Iar Mădălina este o străină. Pentru tine e soție, pentru noi e o persoană necunoscută. Tu ai ales-o, noi nu.
Mă, dar e temporar, până găsim ceva decent încerca să convingă Mihai.
Știi că nu există nimic mai permanent decât temporarul. Mai întâi veţi sta o săptămână, apoi luna se va transforma în o lună și apoi în nesfârșit.
Nu. În plus, lucrăm amândoi cu tatăl, sora ta studiază. Vrem liniște. Cu un copil mic nu poţi vorbi tare, nu poţi vedea televizorul, iar noaptea trebuie să fii pregătit să te trezești la plânsul bebelușului.
Vom căuta ceva cât mai repede promisi fiul.
Nu. Am decis că e mai bine să nuți aduci soția și copilul în acest apartament. Nu vom suporta disconfortul și, la final, vă vom cere să plecaţi.
Și soția ta va spune că neai dat afară cu copilul. Îmi va strica reputaţia și nu vreau să vorbim rău despre noi. Deci nu aduce pe Darina și pe copil aici. Găsește o altă soluție.
Cu aceste veşti Mihai se întoarse la spital.
Ascultă, Mădălina, poate stai cu copilul la părinții tăi pentru o vreme? întrebă el.
Nu te interesează să vezi nepotul? exclamă Darina, surprinsă.
Nu ştiu, mama a zis să nu mergem la ei, răspunse Mihai.
Perfect! Alţi copii cu mame vin să fie întâmpinaţi de rude flori, cadouri, bucurie iar noi suntem ca străini, fără să fim văzuţi.
Seara Mădălina a sunat părinţilor. În ziua în care a fost externată împreună cu fiul, la ei a sosit și tatăl ei.
Hai, copilă, să ne ducem acasă. spuse testicul lui Mihai adu toate lucrurile lui Mădălina și ceam cumpărat pentru bebeluș.
Au ajuns în sat în treizeci de minute. Acolo totul era pregătit pentru copil: întro mică cameră se afla un pătuț cu lenjerie cu urşi şi iepuraşi, lângă el un dulap cu haine şi un fotoliu de alăptat.
În sufragerie îi aştepta o masă împodobită pentru un prânz festiv. Nu era nimeni străin, doar părinţii, bunica lui Mădălina şi Irina, sora mai mică a lui Mihai.
Rudele din partea lui Mihai nu au fost menţionate la masă, dar sa discutat cu voie despre cum săl numească pe băiat. Au ales numele Ilie.
Mihai a plecat imediat după prânz la oraş, promiţând că mâine va aduce lucrurile lui Mădălina. Când sa întors, avea veşti bune.
Mădălina, Mihai a spus tatăl, când toată familia sa adunat la masă am vorbit cu mama şi am decis să vindem casa bunicii. Banii obţinuţi îi vom da vouă.
Îi vom înregistra ca dar din partea familiei lui Mădălina, cu o singură condiţie: casa în care locuim acum va trece, prin testament, la Irina. Eşti de acord, Mădălina?
Desigur, sunt de acord.
Atunci mâine punem anunţ de vânzare a adăugat tatăl.
Casa a fost vândută în trei luni. În tot acest timp Mădălina şi Ilie au locuit în sat, iar Mihai a locuit în oraş, în apartamentul părinţilor, dar a venit în weekend la soţie şi la copil.
Altă jumătate de lună a trecut căutând un apartament, obţinând un credit ipotecar şi renovândul.
În cele din urmă, Mădălina, Mihai şi micuţul Ilie sau mutat în noua lor locuinţă. Au locuit acolo aproape o lună, apoi au organizat o sărbătoare de casă nouă. Au invitat părinţii lui Mădălina, prietenele ei şi pe cei apropiaţi lui Mihai, dar părinţii lui Mihai nu au fost prezenţi. Însă au aflat întâmplător că fiul lor a cumpărat o locuinţă.
Mama lui Mihai a sunat:
Ce, fiule, ai chemat rudele la sărbătoarea de casă nouă şi nai menţionat că ai propria locuinţă? Ai fi putut să ne inviţi și pe noi!
Nu am ştiut că vaţi dori să veniţi, nu că nu am sărbătorit.
Voi, din generaţia noastră, nu neam întâlnit niciodată cu nepotul. Acum, când avem o casă, neputem duce în vizită. Încă nu suntem pregătiţi să vă primim, a răspuns Mihai.
Vaţi supărat? a întrebat mama. Încă am vrut săvă invit pe soţia ta cu copilul la cabană noastră toată vara.
De ce? a întrebat fiul, surprins.
Copilul are nevoie de aer curat. În oraş, în mai, este deja cald, iar vara este toridă și prăfuită.
Atunci soţia ta ar putea locui la cabană singură, fără să ne deranjeze; noi venim doar în weekend.
Eu am concediu în octombrie, el în noiembrie. Nuvom lua bani de la voi, dar dacă Dăruim grădiniţa, vom culege castraveţi ca să nu crească prea mult a spus mama.
Am înţeles, mamă! Aveţi nevoie de o muncitoare la cabană pentru vară. Nu, descurcaţivă singuri. Dacă vrem săl ducem pe Ilie în aer curat, Dărul va merge la părinţii ei, a răspuns fiul.
Prima dată când mama şi sora lui Mihai au văzut pe Ilie, avea deja doi ani şi jumătate, întâlnindul întâmplător întrun centru comercial alături de Mădălina. Au privit de departe, dar nu sau apropiat.
Astfel sunt bătrânele şi mamele în viaţă.
**Învăţămintea**: când nevom deschide inima şi vom comunica sincer, nici temporarul nu se va transforma în povară, iar familia în sprijin, nu în ziduri.
