Cum săvând?! a strigat, neliniștită, Sofia Andrei, uitânduse la fiul ei. Și eu unde să locuiesc? În curte? La gară? Ori sămi dai casa spre închiriere la un cămin de bătrâni?
Mamă, de ce începi din nou a oftat Costin.
Vrei sămi oferi o cutie de la mașina de spălat? a rostit cu vocea ridicată. Ai pierdut mințile, Costel?!
Nu striga. Încerc doar săvăd dacă există o soluție
Ce sădiscutaţi? O casă nu e ceva ce poţi arunca când devine greu! a sărit din scaun, cu o violență în glas. Eu mam născut aici, tu teai dezlănțuit. Și tu hotărăşti să o pui la vânzare!
În acel moment a intrat, fără să bată, vecina, Lidia Vasile.
Sofia! Ce faci, stând ca o stâncă? Țiai zis că anul ăsta o să sădeşti toate grădinile. Iarna trecută aproape că neai lăsat să pierdem! Unde e planul tău pentru oraș?
Lidia, am încercat săfiu cinstită a coborât privirea Sofia. Răsadurile abia au încolțit și nu reușesc săle distrug
Nu le distruge! Ieri ţiam dat numărul lui Gheorghe, tractoristul din Bălțata! Ar fi putut săţi cultivi tot pământul și săţi aducă roade! Ai fi sădit ceva util, nu doar trandafiri de parfum în anii tăi
Costel a zis că poate vara va veni cu prietenii. Frigarui, foc de tabără. Iar eu am liliac, trandafiri
Astaa trandafirii tăi! a chicotit Lidia. În ultimii cinci ani fiul tău a venit doar de trei ori. Și cu bere, nu cu un grătar.
El lucrează. Are multe treburi
Iar iarna, îţi aduci aminte cum a nins? Nici mâncare, nici medicamente! Bine că am intrat. Dar unde a fost fiul tău harnic? Nici nul poţi suna!
El vine mereu când îl chem
Sofia, ești ca o fetiță: crezi și aștepţi. Timpul curge. Trebuie să gândeşti cu capul, nu cu inima. Grădinile îţi trebuie acum, nu tufișurile de trandafiri!
Poate voi face grădinile. Acolo unde liliacul a înflorit
Așa e. Și ce auzi de la fiica ta?
Tot la fel. Costel uneori vorbește cu ea La mulţi ani, Crăciun fericit Asta e toată discuţia.
Tot mai rar Costel îţi apare, tot mai puține griji. Nu vreau să presez, dar după va fi tot mai liniște
Sofia Andrei locuia în satul Berindești, lângă Iași. Rămăsese singură cu copiii de douăzeci de ani, când soțul ei, Ion, pierise întrun accident pe drum. Fiica cea mare, Alina, fusese prima născută. Era înțeleaptă, învăța repede să spele și să gătească. Costin a venit mai târziu, când mama avea peste patruzeci de ani, devenind cuiva ei de nădejde. Între ei erau cincisprezece ani diferență. Timpuri diferite, creșteri diferite.
Alina a plecat prima.
Mamă, vreau să mă căsătoresc.
Cu cine? Cu acel Radu din satul vecin? Nu îl voi lăsa! Nu are meșteșug, nu are învățătură, nu are cultură!
E viața mea, mamă. Am deja optsprezece ani.
Lai văzut abdomenul lui? Nu găsești acolo suflet e plin de grăsime!
Nu e despre înfățișare, e bun, e inteligent. I sa oferit un loc de muncă în oraș.
Și vei merge cu el? Iar eu rămân singură?
Voi învăța. Și mă voi stabili.
Sofia a plâns, a implorat. Alina, strângânduși bagajele, a sărit pe fereastră și a dispărut. Nici scrisoare, nici telefon. Doar zvonuri venite prin cunoștințe.
Costin a locuit mult cu mama. A amenajat curtea pentru odihnă: foișor, leagăn, șezlong, gazon. Flori. Nici o grădină, nici un cartof.
Mamă, de ce ai nevoie de grădini? În Berindești a deschis un magazin! Totul e acolo cartofi, dovleci, legume. De ce săţi încordezi spatele?
Pentru că așa a fost mereu
Asta a fost odată! Acum e secolul XXI!
Sofia a acceptat. Trăia modest, dar cu căldură. Costin aducea produse, medicamente, o ducea la doctor. Apoi a întâlnit o fată Marina. Sa căsătorit. Sofia a primit-o, dar cu Marina nu sa potriveau. Nu ascundea disprețul pentru viața de la țară și, în special, pentru soacră.
Întro vizită obișnuită, Costin, ca de obicei, a îmbrățișat-o, a scos proviziile și sa așezat la masă.
Mamă, vreau să vorbesc. Am o idee Foarte profitabilă.
Din nou vorba de afacere?
Mamă, în Berindești cumpără terenuri! Vor construi un sat de vile. Infrastructură, tot cei trebuie. Dacă vinzi casa cu lotul, poţi cumpăra un apartament drăguț în Iași. Îmi va rămâne capital de start.
Stai Unde rămân eu? Unde să locuiesc?
Mamă, nu te supăra. Poţi să închiriezi un apartament sau să mergi întrun cămin de bătrâni. Nu pe stradă!
Tu vrei să mă mut întrun apartament?! Din curtea cu fiecare floare copilăriei! Ce faci? E casa familiei noastre!
Mamă, e doar o casă. Veche, incomodă. Atâta timp cât prețul stă, trebuie săo vindem.
Niciodată! a strâns Sofia pumnii. Cât timp eu voi trăi, casa rămâne. Și nu voi pune pe moştenire!
Costin a sărit în picioare, a luat cheile și a plecat fără săse mai întoarcă.
Sofia a ieșit în curte. Pe o buturugă de trandafiri, în mijlocul înfloririi. Întro mână avea lopata, în cealaltă toporul. A hotărât să sape buturuga pentru legume, dar nu a reușit săo miște.
Tot numaipoţi? a strigat Lidia de peste gard.
Nu am putere. Nici în mâini, nici în suflet.
E târziu! Sezonul e pierdut. Iar Costel, poate nu se va întoarce niciodată.
Ce miai recomanda?
Gândeștete clar. Dă tot la punct vei avea un apartament în Iași. Spital lângă, magazin, căldură, vecini. Civilizație.
Sofia nu a dormit toată noaptea, gândinduse. Dimineața a luat autobuzul și a plecat spre Iași, la Costin. A decis să cedeze, să discute calm.
A urcat pe al treilea etaj. Sa oprit lângă ușă.
Din interior se auzea vocea:
Viorica, nu vrea săvândă! Încăpățânată ca un buldozer!
Atunci mergi sălucrezi ca şofer de camion! Cum sămi țin afacerea cu tine?! Suntem pe margine, iar tu stai degeaba! Să moară în Berindești!
Sofia a rămas încremenită. Apoi, cu furie, a bătut în ușă.
Mamă?! a deschis Costin.
Îţi mulțumesc, fiule, că mai îngropat! vocea io tremura. Am venit să vorbesc, să ne împăcăm. Iar acum să știi: nu voi vinde! Niciodată! Mai bine să-ţi îngrop eu casa în pământ decât săi dau la treabă afacerii tale!
Mamă
Pleacă de aici cu blestemul tău! a strigat ea. Săși vândă părinții apartamentele! Dar casa mea nu o atingeţi!
Sofia sa întors și a plecat. A petrecut noaptea pe gară. Dimineața sa întors acasă. Trei zile a stat în pat, apoi a luat toporul, dar nu a putut săapuce buturuga.
Dimineața, în curte, cineva a bătut.
Cine e acolo?
Mamă, sunt eu. Alina.
Alinico?! sa încremenit Sofia. Copila mea
Mamă, cum ești?
Parcă vocea ia tremurat.
Costin a sunat. Spune că ai înnebunit, nu vrei săvândi casa. Iar eu iam zis: du-te! El a crezut că numai e nimic de făcut Dar am înțeles e timpul să nereîntâlnim.
Draga mea dar noi
Când a fost ultima oară? Am trei copii. Și acum înțeleg ce înseamnă să fii mamă!
Copii?
Două fete și un băiat. Radu e acum atletic, face sport, lucrează în IT.
Iar tu?..
Venim în weekend. Îţi aduc produse și tot ceţi trebuie. Suntem aproape, mamă.
Iar grădinile?
Nu îţi mai trebuie grădină. Acum ai nepoţi.
Sofia a izbucnit în lacrimi și a îmbrăţit pe fiica ei.
