30 octombrie 2023 jurnalul meu
Cum de a luat o răceală? În ce stare e? a exclamat socrămea, Ioana Serghia, când a intrat în bucătărie. În pat. Dar nu e mare lucru, numai un pican de temperatură, iarna abia începe. Nu e doar iarnă! E pentru că tu aduci mereu chestii de la casă la noi! De câte ori ţiam zis să-ţi schimbi slujba!
Mădălina se culcase, dar deodată am auzit un zgomot puternic: ușa de la intrare se deschidea. Sa scuturat de somn, a privit ceasul era ora opt dimineața.
Ion, dragul meu, ești tu? a întrebat ea, ascultând în jur. Nu a venit niciun răspuns. Doar paşii spre baie sau auzit, apoi tăcerea.
Mădălina a sărit în halatul de casă, a mers desculţă spre baie. A deschis ușa şi a rămas fără cuvinte.
Ion stătea în fața oglinzii, cu buzele întinse, se privea cu limba scoasă.
Mădălina, e adevărat că, dacă cineva are o răceală, limba îi devine albă? a întrebat el.
Tu ai luat și tu răceala? a întrebat ea somnoros.
Probabil că da, a răspuns Ion, atingânduși fruntea. Mie necesar termometrul. Unde e? Lasămă să mă întind. Chiar și la serviciu mau scos. Cred că trebuie să chemăm doctorul.
Mădălina a scos termometrul. Era 37,2°C. Iarna începea, Ion sa întins pe pat. Doctorul a venit după o oră, ia dat concediu medical.
Am sunat pe mama:
Păi, nu poţi să iei pe Sorin de la grădiniță? Nu poate veni acasă Ion a luat o răceală.
Mama a fost bucuroasă să-l ia pe nepot, că trăia singură și îl iubea enorm.
Și Ion? E ceva grav?
Nu, nimic serios. Doctorul a venit, ia dat concediu, nea prescris tratamente, vom odihni.
Cum te simţi? a întrebat ea îngrijorată.
Bine. Voi lucra în schimbul de noapte, am să cer socrei să vin seara să-l vegheze pe Ion. Așa se face toată săptămâna. Mulţumesc, mamă.
A trebuit să fac o supă uşoară de pui. Am plecat la magazin, pe lângă farmacie, să iau legume și să scoatem din congelator pulpele de pui.
În farmacie am luat tot ceam avut nevoie. La prânz am trezit soțul.
Ion, ridicăte, mănâncă supa, i-am șoptit pe umăr.
Ion, somnoros, sa așezat pe pat.
Mă doare burta, nu pot merge în bucătărie, a spus el. Pot sămi aduci supa în pat?
E atât de rău? i-am răspuns. Bine, o aduc. După aceea măsori din nou temperatura.
A mâncat supa, am măsurat din nou tot 37,2°C. Iam dat pastile. Ion a întors fața spre perete și a adormit din nou. Mulţumesc Domnului.
În familia noastră creditele nu se scurg uşor, așa că numi permit să mă îmbolnăvesc prea des. Am sunat-o pe socră:
Ioana Serghia, Ion a luat o răceală. Dacă e nevoie, vegheazăl seara. Seara suntem cu mulţi clienţi, nu pot săl sun.
Cum de a luat o răceală? În ce stare e? a exclamat ea.
În pat. Doar un pican de temperatură, totul bine, iarna începe.
Nu e doar iarnă! E pentru că tu aduci mereu chestii de la casă la noi! De câte ori ţiam zis săţi schimbi slujba!
Ioana, eu nu sunt slab! Ştiţi voi cum Ion, de mic, se culca imediat când ise răcea. Răcile au început, așa că nu am chef să mă mai stresez.
Am întrerupt rapid discuţia. Socra îşi place să facă dintrun ţânţar elefant, dar nu va mai sta mult. Mădălina a plecat la serviciu. După câteva ore a simţit slăbiciune. Și ea nupoate arăta slăbăciunea, trebuie să termine schimbul. Seara a măsurat o temperatură puţin mai mare decât a lui Ion. A vrut să se plângă, dar el era ocupat cu alţii.
Mă doare tot, mămica mia pus ceai cu afine şi miere, dar până noaptea încă nu e bine. Ce să iau?
Şi eu nu mă simt prea bine
Atunci ia ceva, spunemi, a replicat Ion, privind din nou limba albă în oglindă. Da, tot albă.
A ştiut ea că nupoate să se îmbolească prea tare. Dacă ar fi vorbit cu mama, ar fi primit telefonuri la fiecare cinci minute cu sfaturi; dacă ar fi vorbit cu socra, ar fi fost acuzată; iar el rămânea pe lângă el.
Sa decis să nu se plângă, să ia pastilele în tăcere şi să meargă la muncă. Creditele nu se plătesc singure.
Întreaga săptămână Ion sa plâns de slăbiciunea lui, chiar dacă termometrul arăta 37°C. Socra a venit tot cu remediile ei, iar Mădălina nu voia să o vadă prin casă.
Ion nu observa nimic dormea în faţa televizorului sau pe telefon. Când Mădălina, pe nume Marina în altă zi, măsura temperatura, abia în a patra zi totul a fost în regulă. Slăbiciunea a trecut, dar Ion a cerut să-i aducă mâncare în pat, să-i măsoare temperatura, să-i aducă ceai.
Socra spunea că el a fost mereu slab de mic, dar acum, după cinci ani de căsnicie, a prins o răceală, iar asta a fost insuportabil pentru ea!
În săptămâna următoare lau externat. Sorin a fost dus acasă. Mâine Ion revine la muncă.
Stând la bucătărie cu o ceașcă de ceai, el a povestit:
Când eram mic, totul părea mai uşor, iar acum numi vine să cred cât de rău mam simţit!
Şi ce e special la asta? am întrebat.
Îţi poţi imagina locul meu? E uşor să vorbeşti când eşti sănătos.
Şi eu am fost aşa! Şi eu am trecut prin asta, dar tu nu ai observat.
Ion sa uitat la mine cu neîncredere, apoi a zâmbit şiret, parcă îmi dezvăluia ceva:
Glumeşti? Bine, hai să mergem la culcare!
Eu am oftat, tristă, ştiind că el nu a observat cu adevărat.
Aşa e viaţa femeia care dă naştere ştie cel mai bine ce simte un bărbat când are 37°C de febră.
**Învăţătura mea**: nu trebuie să minimalizăm slăbiciunea în faţa presiunilor financiare şi familiale; uneori, cel mai bun ajutor este să recunoaştem că şi noi avem nevoie să ne odihnim şi să ne îngrijim.
