Să nu glumești! am exclamat eu, privind pe Ion Petrescu cu ochii mari.
El a clintit din cap.
Nu glumesc. Dar îți dau timp să te gândești. Oferta nu e una obișnuită. Pot chiar să ghicesc ce-ți trece prin minte. Pesează totul, gândește-te bine revin peste o săptămână.
Anca m-a privit, nedumerită. Cuvintele lui nu se așezau nicăieri în capul ei.
O cunosc pe Anca de trei ani. Ion deține un lanț de benzinării în Iași și câteva alte afaceri. Anca lucrează parttime ca menajeră la una dintre stațiile sale. Întotdeauna le salută pe angajaţi cu căldură și vorbeşte cu ei ca pe niște prieteni. În linii mari, e un om bun.
Salariul la benzinărie e decent, așa că nu lipsea niciun om să accepte slujba. Aproximativ două luni în urmă, după ce terminase curățenia, Anca se odihnea afară schimbul ei era pe terminate și avea puțin timp liber.
Deodată s-a deschis ușa de serviciu și a apărut Ion.
Îmi permiţi să mă așez?
Anca a sărit în picioare.
Desigur de ce să te întrebi?
De ce te ridici deodată? Ia loc, nu mușc. E o zi frumoasă.
A zâmbit și s-a așezat din nou.
Da, primăvara parcă aduce mereu vreme bună.
Pentru că toţi am săturat de iarnă.
Poate ai dreptate.
Voiam să-ţi întreb: de ce lucrezi ca menajeră? Loredana ţi-a promis să te mute pe operator, nu? Salariu mai bun, muncă mai uşoară.
Mi-ar plăcea. Dar programul nu se potriveşte fiica mea e mică şi se îmbolnăveşte des. Când e bine, vecina poate să îi stea cu ea. Dar când se înrăutăţeşte, trebuie să fiu eu. Aşadar Loredana și eu schimbăm ture când e nevoie. Mereu mă ajută.
Înţeleg Ce se întâmplă cu fetiţa?
Nu întreba Medicii nu înţeleg prea bine. Are episoade nu poate respira, intră în panică, multe altele. Testele serioase sunt private. Ne spun să aşteptăm, poate va trece odată cu vârsta. Eu nu pot aştepta
Ținete tare. Va fi bine.
Anca i mulțumeşte. În acea seară a aflat că Ion îi dăduse un bonus, fără să explice, doar il înmână.
Nu la mai văzut până în ziua de azi, când a bătut la ușa ei.
Când a văzut pe Ion, Inima i sa oprit un moment. Şi când ia auzit propunerea, totul a devenit și mai rău.
Ion avea un fiu Stelian, aproape treizeci de ani. De şapte ani a stat pe scaun cu rotile după un accident. Medicii au făcut tot ce au putut, dar nu a mai revenit în picioare. Depresie, izolare, aproape refuz total de a vorbi, chiar şi cu tatăl lui.
Ion a avut o idee: să-i găsească soție fiului. Pentru a-i da un scop, o dorinţă de viaţă, un motiv să lupte. Nu era sigur că va funcţiona, dar a decis să încerce. Şi i se părea că Anca e persoana perfectă pentru rol.
Anca, vei fi îngrijită pe deplin. Vei avea tot ceţi trebuie. Fiica ta va primi toate testele, tot tratamentul necesar. Îţi ofer un contract de un an. După un an pleci indiferent ce se întâmplă. Dacă Stelian se îmbunătăţeşte minunat. Dacă nu te voi recompensa generos.
Anca nu a reuşit să scoată niciun cuvânt furia ia cuprins gura.
Ca şi cum ar fi citit gândurile ei, Ion a spus încet:
Anca, te rog, ajută-mă. E benefic pentru amândoi. Nu cred că fiul meu te va atinge. Şi lucrurile vor fi mai uşoare pentru tine vei fi respectată, oficial căsătorită. Imagineazăţi că te căsătoreşti nu din dragoste, ci din circumstanţe. Singurul lucru pe care îl cer este să nu spui nimănui despre discuţia noastră.
Aşteaptă, Ion Şi al tău Stelian este de acord cu asta?
Băiatul a zâmbit cu tristeţe.
El spune că nu-l interesează. Îi voi spune că am probleme cu afacerea, cu sănătatea Ceea ce contează e să fie căsătorit. Corect. Aşi încredinţat mereu viaţa mea. Deci este o minciună pentru binele mare.
Ion a plecat, iar Anca a rămas şezând, amorţită. În interior, indignarea fierbea. Totuşi cuvintele simple şi sincere iau atenuat puţin tăierea propunerii.
Şi dacă se gândea la ea Ce nar face pentru mica Sonia?
Orice.
Şi el? Era şi el tată. Îi iubea pe fiu.
Schimbul ei nu se terminase când a sunat telefonul:
Ancuţa, repede! Sonia are un episod! Unul grav!
Vin! Sună o ambulanţă!
A ajuns exact când ambulanţa a tras în poarta.
Unde ai fost, mamă? a întrebat doctorul, sever.
La muncă
Episodul era cu adevărat sever.
Poate mergem la spital? a întrebat Anca, timid.
Doctorul, aflat acolo pentru prima dată, a ridicat mâna obosită.
Ce rost are? Nu ajută. Doar-i agită copilului. Ar fi mai bine să mergem la capitală la un clinic bun, la specialişti adevăraţi.
Patruzeci de minute mai târziu doctorii au plecat. Anca a luat telefonul şi a sunat pe Ion.
Sunt de acord. Sonia a avut din nou un episod.
A doua zi plecau. Ion însuşi a venit să-i ia însoţit de un tânăr cu faţa curată.
Anca, ia numai ceţi trebuie. Noi vom cumpăra restul.
Ea a încuviinţat.
Sonia a privit maşina curioasă mare şi strălucitoare.
Ion sa aplecat în faţa ei.
Îţi place?
Foarte mult!
Vrei să stai în faţă? Atunci vei vedea tot.
Pot? Vreau tare mult!
Fata sa uitat la mamă.
Dacă poliţia ne vede, ne va da amendă a spus Anca, sever.
Ion a râs şi a deschis ușa.
Sari înăuntru, Sonia! Şi dacă cineva vrea să ne dea amendă noi le vom da noi amenda!
Cu cât se apropiau de casă, cu atât Anca devenea mai agitată.
Doamne, de ce am acceptat? Dacă e ciudat, agresiv?
Ion a observat anxietatea ei.
Anca, relaxeazăte. Mai avem o săptămână până la nuntă. Poţi schimba părerea oricând. Şi Stelian e un tip bun, deștept, dar ceva sa rupt în el. O să vezi singură.
A coborât din maşină, a ajutat fiica să iasă şi, brusc, sa blocat în faţa casei. Nu era doar o casă era un adevărat conac. Sonia, fără să poată să se abţină, a țipat de bucurie:
Mamă, o să trăim ca în basme acum?!
Ion a râs, a îmbrăţişat fetiţa.
Îţi place?
Foarte mult!
Până la nuntă, Anca şi Stelian sau întâlnit doar câteva ori, la cină. Tânărul mânca puţin şi abia vorbea. Stătea la masă, prezent fizic, dar mintea îi era departe. Anca îl privea cu atenţie. Era de frumos, dar palid, ca şi cum nu ar fi simţit soarele de mult. Simţea că şi el trăieşte cu durere, iar ea îi mulţumea că nu aducea în discuţie căsătoria ceva veni.
În ziua nunţii, era ca şi cum o sută de oameni zburau în jurul Ancăi. Rochia a fost livrată chiar a doua zi. Când a văzut-o, a căzut pe scaun.
Cât a costat?
Ion a zâmbit.
Anca, eşti prea uşor de impresionat. Mai bine să nu ştii. Ia vezi cealtceva am.
A scos o miniatură a rochii de nuntă.
Sonia, să o probăm?
Fetiţa a ţipat atât de tare încât au trebuit să îşi acopere urechile. A urmat probă micuţa prinţesă a defilat prin cameră cu demnitate, radiind.
Întrun moment Anca sa întors şi la văzut pe Stelian. Stătea în pragul camerei lui, privind la Sonia. În ochii lui o umbră de zâmbet.
Sonia acum locuia în camera alăturată dormitorului lor. Dormitorul lor. Nu demult, Anca nu îşi imagina că va ajunge aici.
Ion a propus să meargă la casa de la munte, dar Stelian a clintit din cap.
Mulţumim, tată. Rămânem acasă.
Patul din dormitor era imens. Stelian a ţinut distanţa, nu a făcut niciun gest. Anca, care plănuia să vegheze toată noaptea, a adormit repede, fără să ştie cum.
A trecut o săptămână. Au început să vorbească seara. Stelian sa dovedit a fi extrem de inteligent, isteţ, pasionat de cărţi şi ştiinţă. Nu a încercat să se apropie de ea. Treptat, Anca a început să se relaxeze.
Întro noapte sa trezit speriată inima îi bătea cu putere.
Ceva nu e bine
A fugit în camera fiicei. Era exact ce se temea Sonia era în mijlocul unui episod.
Stelian, ajută! Sună o ambulanţă!
A fost la uşă în clipă şi a luat telefonul. Un minut mai târziu a intrat un Ion adormit.
Voi suna eu pe Alexandru.
Ambulanţa a sosit repede. Doctorii erau necunoscuţi costume elegante, echipamente moderne. Apoi a venit medicul de familie. Au vorbit mult după ce episodul a trecut. Anca a stat lângă fiică. Stelian era lângă ei, ţinând mâna fetei.
Anca, a avut de când sa născut?
Da Am fost la spitale de nenumărate ori, am făcut tot felul de teste, dar nimic nu a ajutat. De aceea vechiul meu insoţ nu mia spus să nu-mi încurc viaţa lui.
Lai iubit?
Probabil. Dar a fost demult
Aşa că ai acceptat oferta tatălui meu
Anca a ridicat sprâncenele, surprinsă.
Stelian a zâmbit.
Tatăl crede că nu ştiu nimic, dar eu lam citit întotdeauna ca pe o carte deschisă. Mă temea de cine va găsi pentru mine. Şi când te-am văzut am fost surprins. Nu eşti genul de persoană care ar face așa ceva pentru bani. Şi acum totul pare să se alinieze.
Sa uitat la ea.
Anca, nu plânge. O să vindecăm pe Sonia. E luptătoare. Nu sa rupt spre deosebire de mine.
De ce tea rupt? Eşti inteligent, frumos, bun
A şters un zâmbet şiret. Să fim serioşi: ai căsători cu mine dacă totul ar fi diferit?
Anca sa gândit un moment şi a încuviinţat.
Da. Cred că aş iubi să fiu cu tine mai uşor decât cu toţi bărbaţii care pretind că-s eroi. Dar nu e vorba doar de asta. Nu pot sămi dau seama.
Stelian a zâmbit.
Nu trebuie săţi explici. Dintrun motiv îţi cred.
Câteva zile mai târziu Anca la surprins pe Stelian la un experiment ciudat. A asamblat un dispozitiv complicat şi îl testa.
E un antrenor a explicat el. După accident trebuia să îl folosesc trei ore pe zi. Dar am crezut că nu mai contează. Şi acum îmi este ruşine. În faţa Soniei. În faţa ta.
Un sunet de lovitură la uşă. Capul lui Ion a apărut în prag.
Pot?
Intră, tată.
Băiatul sa oprit când a văzut ce făcea fiul său. A înghiţit, sa întors spre Anca.
Spunemi naşterea a fost dureroasă?
Da, de ce?
Doctorul a zis că probabil au tras brusc pe Sonia şi iau deteriorat osul temporal. În afară totul a vindecat, nu se vede. Dar în interior strânge un nerv.
Anca a căzut pe scaun.
Nu poate fi Ce facem acum?
Lacrimile iau curs pe obraji.
Stai liniştită, nu plânge a spus Ion. Doctorul a zis că nu e condamnată. Are nevoie de operaţie. Vor scoate ce apasă, iar Sonia va fi sănătoasă.
Dar e capul ei e periculos
Stelian ia luat mâna.
Anca, ascultătă tatăl. Sonia va trăi fără acele episoade.
Astfel, familia a găsit în cele din urmă speranță și și-a îmbrățișat noul început.
