Privindu-l pe Semeon cum desenează încă un Om-Păianjen în caiet, în loc să rezolve exercițiile la matematică, părinții și-au dat seama că doar pisica va avea un viitor liniștit și lipsit de griji în familia lor.

17 octombrie

Mă uit la fiul meu, Radu, cum desenează pentru a mia oară Omul-Păianjen în caietul de matematică, exact acolo unde ar trebui să rezolve exercițiile. Ne dăm seama, eu și Cătălina, că dacă viitorul nostru deasupra norilor depinde de cineva din casă, acel cineva e pisica familiei, Tzitzi. Am încercat cu zeci de meditatori să-l facem să iubească științele exacte. Nimic. Cu fiecare nou profesor, Radu se afunda mai tare în filosofii despre viață, considerând lumea o deșertăciune a deșertăciunilor, după cum îi plăcea să spună. În schimb, adevărata fericire pentru el erau lenevitul, eclerele cu ciocolată și desenele animate pe telefon.

Când am ajuns să nu mai știm ce să facem, Andrei, soțul meu, a găsit un anunț ciudat pe internet: Vând halteră și cultiv dragostea de materiile școlare și sportive. Metodă originală. Lucrez cu matematica, istoria, limba română și engleză, bicepși, tricepși, spate, piept, literatură. Vasile. Ne-am pierdut vigilența de părinți disperați și Andrei a sunat imediat. După câteva apeluri, a răspuns o voce gâfâind greoi, însoțită de zgomote ritmice de fier.

Da?
Bună ziua! Sun la anunțul cu…
Haltera s-a dat, a zis Vasile, aproape gata să închidă.
Nu, nu! Pentru fiul meu, să-l ajutați cu matematica, româna, literatura…
Vârsta, greutatea, abilitățile?
Acuratețea lui Vasile m-a intimidat. Zgomotul a devenit un șuierat de coardă și aproape am simțit miros de transpirat.
Nouă ani, douăzeci și cinci de kilograme, se descurcă la adunări dar…
Câte flotări face?
Ce?
Flotări și tracțiuni, câte reușește?
Nu știu… de cinci ori, poate…
Știe să distingă un prefix de un sufix?
Eu… nu știu, trebuie s-o întreb pe soție.
Ce unelte aveți prin casă?
Unelte?
Compas, raportor, extensor, gantere?
Avem o riglă de lemn.
Perfect. Trimiteți adresa, ajung în maximum o oră, a zis Vasile, apoi a țipat: Pe lățime picioarele, spatele drept! Nu-i pentru dvs., am oră de istorie! și a închis.

Andrei a rămas câteva secunde cu picioarele depărtate și spatele drept, apoi a venit la mine, să-i spun lui Radu de noul meditator. Evident, reacția lui Radu a fost clasică: a dat volumul la televizor mai tare și a cerut ceai cu pâine unsă. Era total indiferent oricărei forme de educație științifică.

A sunat cineva la ușă. M-am uitat pe vizor și-am văzut o pereche de umeri la care am simțit, fără să vreau, puțină invidie. O namilă într-un maieu mulat, mirosind a șampon de cocos, a pășit în hol.

Bună ziua! Unde-i tânărul olimpic?
Am bâiguit un întrebați-l pe Andrei… și, cât timp soțul meu s-a scuzat că l-a confundat cu un fost proprietar de Opel căruia îi promisese să-i repare farurile, Vasile s-a prezentat scurt:

Sunt Vasile Doru, meditatorul.

Andrei a încercat să-i ia geanta de sport, dar de cum i-a dat drumul la mâner, l-a trântit pe jos, iar Tzitzi a dispărut ca o săgeată. Am privit mirată obiectul masiv pe care-l târa către camera lui Radu.

Material didactic. Clasele primare, plus sport.
În camera lui Radu, totuși, băiatul era tot lipit de canapea și lipsea cu mintea în telefon, până când Vasile a deschis ușa.

Aveți bormașină?
Pentru ce?
Să exersăm limba română, a zis Vasile, scoțând din geantă o bară de tracțiuni, o minge de box și o coardă.
Scot de la vecini, dar până atunci, el e Radu, fiul nostru, amroul nostru!

De unde atâția mușchi? a întrebat Radu în loc de bun venit.
Din adunări în coloană, i-a spus Vasile agățând câteva discuri de la halteră unul peste altul.
Ei, lucrați! am zis eu, ieșind pe furiș din cameră.

Sunteți mai tare ca Omul-Păianjen?
Da’ Omul-Păianjen ridică două sute la piept?
Radu n-a răspuns, dar era vădit impresionat.

Eu nu iubesc lecțiile.
Lasă-i să sufere pe nevolnici cu lecțiile, noi facem abdomene.

Vasile s-a așezat pe jos și a început să tragă de fiare, Radu pândeindu-l discret, convins că obosește curând. Dar după abdomene, au urmat ganterele, apoi extensorul, și flotările.
Ai reținut tot? Vrei să fii puternic sau vrei să umbli ca un păianjen pe întreaga viață printre colțuri și praf?

Radu scutură capul.
Atunci, trei serii a câte patruzeci și cinci minus treizeci și nouă fiecare exercițiu.
Cât înseamnă asta?
Spune-mi tu.

Fix atunci a intrat Andrei cu o bormașină, găsit până la urmă la vecin. Când l-a văzut pe Radu făcând flotări, a făcut ochii cât cepele.
Mai târziu vin să văd ce faceți! a șoptit și a fugit din cameră.

***

A doua zi, la 5:30 dimineața, s-a sunat brusc la ușă. M-am îmbrăcat aproape teleghidat și când am văzut calviția lui Vasile în ușă am priceput că azi nu mai scapăm.

Avem lecție de istorie și geografie. Echipament: adidași, tricou și pantaloni scurți. Azi facem alergare de rezistență și studiem relieful orașului.

E doar în clasa a treia, încă n-au aceste materii, a bâiguit Andrei.

Intră în lecție și poezii, veniți cu noi?

Nu, eu am fost silitor, știu destulă istorie…
În ce an s-a retras tătaro-mongolii din Moldova?

Andrei a fugit să-l trezească pe Radu.

S-a întors după câteva minute:
Nu se trezește…
Îl îmbrăcați și se trezește pe drum, zise calm Vasile.

***

De trei ori pe săptămână, Vasile apărea la ușa noastră. Programul? Luni: piept-triceps-umeri-matematică-română; miercuri: spate-biceps-literatură-engleză; vineri: picioare-geografie-istorie.

Trei săptămâni mai târziu, Radu a intrat în bucătărie fără tricou, cu abdomen de invidiat, iar Andrei instinctiv și-a acoperit burtica de bere cu ceainicul. Radu a prins curaj, stă drept, critică sedentarismul nostru.

Andrei, nu-mi place deloc ce se întâmplă, a zis Cătălina la cină. Știi ce mi-a cerut Radu de ziua lui?

X-Box, nu?
Nu, spalier și blender pentru smoothie! Cred că Vasile nu e meditator de fapt, ci doar un antrenor nebun după sport care o să ne ruineze copilul.
Ei, dar nu vezi că face și matematică
Ai văzut vreo carte la ei?
Tabelul cu calorii.
Exact! Știi cum sunt sportivii aceștia, fără multă școală!
Ce rost mai are cartea dacă nu ai forță?
Vreau să înceteze toate astea! Să avem un copil normal!

Telefonul a sunat.
Învățătoarea lui. Alo…? Ce-a făcut? Da, vin, sigur.

Ce-i?
Radu a făcut scandal la școală. Ți-am zis eu că nu e de bine!

***

Ajunși la școală, directoarea ne-a chemat de urgență la birou. Un haos total, părinți, copii, psiholog, învățătoare. Se făcea gălăgie de parcă s-ar fi dezacordat pianul din sala de muzică vecină.

Aici nu-i sală de sport!
Dar ce s-a întâmplat, vă rog?

Învățătoarea a început:
Radu i-a obligat pe alți copii în pauză să joace Scara la bară și să țină scorul cu împărțirea numerelor.
Cum adică?
Tracțiuni la bară pe rând, cu creșterea sarcinii, răspunse Radu.
Nu voiau copiii, el îi speria!

Ei au început! Au vrut să mă bată că le-am corectat greșelile când m-au jignit.
Cum ai corectat?
Le-am explicat cum se declină nemernic și fitos. Au sărit pe mine și a trebuit să mă apăr. Cum zice și Vasile Doru, dacă ai multă energie, fă tractiuni, dacă nu vrei bătaie, învață-i împărțirea fracțiilor.
A zis că dacă ne mai luăm de el, ne extrage rădăcini! plângeau copiii.

Ăsta nu e loc pentru asemenea troglodiți urla o mamă.
Stați puțin! Deci nu a fost vreo bătaie?
Capul părții reclamante a dat din cap: nu.

Deci copilul meu a răspuns la agresiuni cu exerciții la bară și matematică?

Și cu fugă pe stadion și poezii de Eminescu!
Deci, vezi? Nu-i deloc prost și musculos, e sclipitor! i-a spus Andrei soției, și pentru prima dată n-a ripostat.

Vreau să-mi cer scuze, a intervenit directoarea.
Să-și ceară el! aruncă cineva arătând spre Radu.

Nu dumneavoastră, ci părinților lui. Aveți un copil de excepție. Având în vedere ce ați povestit, trebuie să-l trecem în clasa a patra. Depășește clar programa.

Liniște totală. Se simțea invidia pătrunzând pereții. Oamenii s-au risipit, evitându-și privirile, iar noi am ieșit cu Radu fericiți.

Vasile, suntem promovați în clasa a patra, vin materii noi, să nu uiți de asta! i-a spus Andrei la telefon.

***

După o săptămână, Radu deja era în clasa a patra, iar peste două săptămâni a mers la o competiție de crossfit și se înscria la olimpiada județeană de literatură pentru copii. Peste o lună, a sunat un părinte din vechiul colectiv cerând numărul lui Vasile Doru.

Așa s-a format o secțiune de copii care făceau sport și carte pe bune, aduși la antrenamente nu pentru forță, ci pentru note proaste, visați și noi la o generație care ridică deodată și haltere și idei.

Rate article
Add a comment

;-) :| :x :twisted: :smile: :shock: :sad: :roll: :razz: :oops: :o :mrgreen: :lol: :idea: :grin: :evil: :cry: :cool: :arrow: :???: :?: :!:

twenty − five =

Privindu-l pe Semeon cum desenează încă un Om-Păianjen în caiet, în loc să rezolve exercițiile la matematică, părinții și-au dat seama că doar pisica va avea un viitor liniștit și lipsit de griji în familia lor.
Am descoperit al doilea telefon al soțului meu