Mamă, ea e prietena mea, Doinița… Ionuț încerca să pară relaxat când spunea asta, dar emoția se simțea în glasul lui. Și noi vrem… adică… să mă rog… să știi în fine…
Ei, ce vrei tu, eu am băgat de seamă demult… Mama îl măsura din priviri pe Ionuț, dar ochii ei erau țintiți acum spre aleasa lui. Da Doinița, ia zi-mi, tu-l cunoști așa bine pe băiatul ăsta al meu?
Cum să nu, a zis Doinița, fără pic de sfială. Îl știu ca pe propriul buzunar.
Poftim? Din mirare, mama a vorbit mai oficial, de parcă stătea la o recepție. Fetele de la noi așa vorbesc?
Dar ce e așa?.. Avem și noi în română expresia îl știu ca pe buzunarul de la spate. Dar hai să nu vorbim despre Ionuț acuma. Mai bine să vedem dacă noi două ne potrivim. Cine știe, poate eu cu dvs nu mă împac, și e vai de capul nostru pe urmă.
Cum adică? Mama era deja confuză.
Păi, cine o să stea cu dvs și o să-l aștepte pe Ionuț noaptea, când îi vine lui cheful să se plimbe prin Chișinău cu băieții? Cu dvs o să ascult sforăitul după ce vine obosit și cu chef acasă.
Dar eu ce treabă am? Mama încerca să recâștige controlul. Poate dormiți separat! Eu sper că dormiți separat…
Dar dvs tot stați cu grija lângă ușă. Toate mamele fac la fel, nu știți?
Stai, măi, un pic… Ionuț era pierdut deja în discuție. Ce tot povestiți acolo despre mine?
Taci! s-au repezit amândouă deodată.
Uite-așa, tanti Marioara, aș cam vrea să vă întreb ceva. Dar nu vă bateți acasă, nu? Că Ionuț n-a vrut să-mi spună…
Cum adică bateți? Ochii mari de mirare ai mamei străluceau. Femeile nu bat, dragă…
Ba să vezi, râse Doinița. Unii bărbați iaca-s trași la fund de bărbați, alții de neveste.
Vai, Doamne… mama și-a pus mâinile la ochi. Ce vorbe, ce apucături…
Ehe, lăsați… Doinița i-a aruncat un zâmbet complice. Recunoașteți, nu v-a venit niciodată să-i dați una peste ceafă soțului sau lui Ionuț când se făcea de cap?
Păi… mama era să recunoască, dar și-a revenit repede. Nu. Niciodată.
Apăi, vă pricepeți la părințeală rafinată, râse cald Doinița. Dar, sincer, nu prea cred. Cum să ai fecior ca Ionuț și să nu fi vrut măcar o dată să-l tragi de urechi? De mic l-ați bătut pe la fund, cu curelușa?
Nuuu, Doamne ferește! Acum nu mai mințea.
Eiii… încerca iar Ionuț să intervină, dar din nou a primit:
Taci!
Mare păcat că l-ați cruțat, tanti Marioara… Doinița l-a bătut pe Ionuț ușor peste fund. Un fund ca al lui, care mereu caută beleaua, nu merită răsfățat. Trebuia pus la punct când era mic! Oricum, e băiat bun, mai poate fi îndrumat. Dar, ce ziceți, nu bem o cafea sau un ceai? Am adus și un tort simpatic de la cofetărie. La o cană de ceai, se vorbește mai deschis.
Seara, când a venit bărbatul acasă de la lucru, Marioara, bineînțeles, a dat vestea cu Ionuț de față:
Dragă, Ionuț al nostru, în sfârșit, se însoară!
Sfinte Doamne! Se poate așa ceva? a pus mâna pe cap taică-său, emoționat.
Stați oleacă, încă mă gândesc… i-a calmat Ionuț.
Nuu, băiete, mama, cu accent hotărât, de data asta te însori, n-ai de ales! Dacă te răzgândești, Doina rămâne tot în familie, o înfiez eu!
Mamă, Doinița are părinți vii, se amuză Ionuț.
Lasă, Marioara cu ton sever, atunci pe tine te duc înapoi la maternitate și le zic că m-au dus în eroare, că sigur nu ești al meu!… Iar taică-tău, să vezi cum sare la sprijin!
Să fie nevoie, mă jur pe cruce! și tata ridică pumnul, doar așa, ca să știe cine-i legea în casă.
CUM A FĂCUT VADIC CUNOȘTINȚĂ MAMEI SALE CU PRIETENA LUI…
