Hai, mamă, intră, te-am așteptat, îi spune fiul Vlad, în vreme ce nora lui îi ia geaca și îi întinde papucii de casă soacrei sale. Dintr-o dată, zâmbetul ei e umbrit de o urmă de îngrijorare.
Elena a intrat în sufragerie, unde erau ceilalți invitați, iar Cristina i-a făcut semn cu capul către podea. Vlad a observat și el urma udă de pe jos, la fel ca și ea. S-au privit amândoi scurt, dar au lăsat discuția pe mai târziu.
Vlad și Cristina aveau o veste minunată: de curând li se născuse o pereche de gemeni. Bebelușii mai crescuseră un pic, așa că voiau să marcheze momentul cu un mic eveniment de familie.
Elena, pensionară de câțiva ani, a adus lucruri minunate pentru micuți hăinuțe tricotate de ea însăși, din suflet, fiindcă la magazin nu-și mai permitea nimic pe pensia de 2200 de lei. Chiar nu ar fi venit, că-i era jenă să meargă cu mâna goală, dar Vlad și Cristina au insistat că, la un așa moment, mama trebuie să fie cu ei.
Băiețeii au fost botezați Mihăiță și Ionică. Elena s-a bucurat tare de alegerea numelor, pentru că soțul ei s-a numit Ion, iar tatăl ei a fost Mihai. Deci fiul a ținut viu obiceiul de a da nume de familie băieților, lucru care a bucurat-o peste măsură.
Uite ce scump e acesta, Cristina, seamănă cu tine. Și ăsta-i leit Vlad. Vai, cred că i-am încurcat deja, seamănă între ei ca două picături de apă! Elena aleargă în jurul pătuțului, n-are habar care e care, pentru că gemenii chiar că erau identici.
Vlad și Cristina râdeau pe bune. Era imposibil să nu zâmbești văzându-i Elenei amestecul de emoție și bucurie.
Pe seară, invitații au început să plece, iar și Elena s-a ridicat, pregătindu-se să meargă, dar Cristina s-a uitat la Vlad, care a venit cu propunerea:
Mamă, nu vrei să rămâi peste noapte la noi? E târziu, cine știe dacă mai prinzi autobuzul spre Buiucani. Și oricum, ne-ajută un pic cu copiii, că azi trebuie spălați și așezați la somn.
Bine, dragule, rămân, dacă insiști, a răspuns Elena.
A ajutat-o pe Cristina să strângă masa, apoi a spălat vasele și a pus totul la loc. Pe urmă au mers toți trei să-i spele pe bebeluși. Câtă bucurie avea bunica în ochi: Cristina i l-a pus în brațe pe Mihăiță, dar Elena s-a rușinat imediat, zicând că-i prea mic, îi e frică să nu-i scape.
Mamă, dar tot copil mic a fost și Vlad și n-a pățit nimic, nu? râde nora.
Eh, dragă, atunci eram tânără, nici nu mai știu să țin copil la piept, se văita Elena.
Cristina a luat pe Ionică, l-a legănat, iar Elena l-a ținut pe Mihăiță, care a adormit pe loc în brațele ei. Parcă a simțit că e la cineva drag și e la adăpost.
Au așezat-o pe Elena într-o cameră doar pentru ea, să se odihnească bine, dar a dormit mai deloc. Toată noaptea a stat cu urechea ciulită, să asculte dacă nu se trezește vreunul din gemeni. Femeia s-a topit de grijă, de abia spre dimineață a adormit, de oboseală.
Dimineața, când s-a trezit, Cristina deja pregătise masa, iar gemenii încă dormeau.
Dar unde e Vlad? a întrebat Elena, nedumerită că nu-l vede.
Mama, hai la masă, Vlad vine imediat, a liniștit-o Cristina.
Peste câteva minute, Vlad a intrat pe ușă cu o cutie destul de mare în mâini.
Mamă, ți-am adus ceva. Deschide, îi zâmbește el.
Elena a desfăcut cutia și a găsit acolo niște cizme noi, căptușite. S-a blocat de uimire, nu-i venea să creadă.
Copii, astea-s prea scumpe! Nu pot să le primesc, i-au dat lacrimile Elenei.
Nu sunt mai scumpe decât tine, mamă. Încălță-i și să-i porți sănătoasă! a zis Vlad blajin.
Elena și-a încercat cizmele, nu-i venea să creadă cât de bine îi vin. Nici nu înțelegea de unde au știut copiii că-i trebuie încălțări noi. Ce vechi răzlețite și rupte, podeaua era mereu udă după ea, de la cât intră iarna în ele, și ea nu-și permitea deloc altele noi.
Chiar atunci, unul dintre bebeluși s-a trezit și a început să plângă, iar bunica, cu cizmele cele noi în picioare, s-a grăbit repede la leagăn.
Ce bine ai gândit, mulțumesc, îi șoptește Vlad Cristinei. Dacă nu erai tu, nu-mi trecea prin cap să iau așa ceva.
Ce era de gândit? Ieri am văzut urmele pe jos și ghetele ei, și mi-am dat seama că-i trebuie alte încălțări. Pentru noi trei mii de lei e o sumă, dar pentru mama ta e aproape imposibil de strâns. E sănătoasă, să-i poarte cu plăcere, și-a îmbrățișat Cristina soțul.
Elena simțea o căldură mare în suflet poate de la cizmele noi sau poate pentru că a simțit din plin că e iubită și contează pentru copiii ei.
