Viorica, ești gravidă?
Am o relație excepțională cu soacra mea, Domnica. Sunt căsătorită de 17 aninici nu mai știu când au trecut anii!iar eu și bărbatul meu avem doi băieți. La sfârșitul anului trecut, când nici nu mă așteptam, am aflat că sunt însărcinată a treia oară. Mi-am promis să îi spun soacrei de ziua ei, pe 1 ianuarie, dar recunosc că aveam emoții cât munții Bucegi.
Știți cum e, familia noastră se descurcă într-un apartament mic de două camere, unde patru oameni își încurcă coatele la propriu. Eu aveam deja 38 de ani, ceea ce nu e vârsta ideală pentru sarcină – se spune că e nevoie de mai mult curaj decât la maratonul vieții. Pe scurt, îmi era teama că Domnica va ridica o sprânceană și va zice: Măi, Viorica, ce-ai mai născocit?
Dar, de ziua Domnicăi, m-am strâns ca prunele-n cămară și am mers la ea. Cum am intrat, m-a chemat imediat în bucătărie, să o ajut la salata de boeuf. Ei bine, Domnica, femeie trecută prin multe, m-a privit și și-a dat seama instant. Nu a trebuit să rostesc niciun cuvânt.
M-am mirat de cât de repede a intuit, dar reacția ei m-a uluit și mai tare. Mi-a zâmbit larg și mi-a mărturisit că mereu și-a dorit o nepoată adevărată, care să-i pună fundițe și să-i facă bucurii.
Așa că, cu binecuvântarea soacrei, am adus pe lume, vara asta, o fată cu ochi ca miezul de nucă. A treia oară, bunica ne-a fost ca un înger păzitor, păzind copila și ajutând la orice hop. Am prețuit-o și am privit-o pe Domnica ca pe o mamăce noroc pe capul meu!
A venit, iarăși, iarna și iată-ne din nou la Domnica, de ziua ei, dar acum cu mica noastră domniță. Cum soacra s-a apucat de copt cât pentru tot cartierul, am hotărât să-i dăruim un cuptor nou-nouț, bun de cozonaci și plăcinte.
Petrecerea s-a terminat, iar noi porneam spre casă cu sacul plin de bucate și zâmbete, când Domnica ne oprește la ușă: Stați, am o veste! Ne-a mulțumit din suflet pentru nepoată și a spus că vrea să ne răsplătească. Va veni să locuiască cu noi, dar ne lasă apartamentul ei cu două camere, să avem loc să ne lăfăim.
Am rămas cu gura căscată, fermecată de generozitatea Domnicăi. Încă o dată mi-am dat seama că am noroc de o soacră de nota zece, care mi-e prietenă și sfătuitoareașa ceva trebuie scris în basme!
Acum trăim în armonie, cu râsete și clinchet de veselie. Mereu o admir pe Domnica și visez să fur de la ea un pic din înțelepciunea pe care numai viața o poate da.
