Ascultă, asta-i povestea mea, spusă ca între prieteni la o cafea. Când mi-am luat rămas bun de la fratele meu la gara din Chișinău, mama era toată emoționată, o vedeam că se temea că s-ar putea să fie ultima dată când se întâlnesc în lumea asta, știi tu, cu gândul la vârsta ei. Eu aveam în suflet dorința să îmi văd fratele și sora, poate pentru ultima dată, așa că mi-am făcut bagajul și am pornit la drum. Prima oprire a fost la unchiul Nicolae, apoi urma să mergem la casa mătușii mele.
Unchiul Nicolae, vesel ca de obicei, a început să facă glume despre nunta mea care urmează să aibă loc peste vreo șase luni. M-am distrat și l-am invitat și pe el, tot în glumă, iar el mi-a zis să fiu atentă, că are un semn din naștere care adduce noroc. Am râs amândoi, era o zi superbă soarele strălucea exact cum îmi place mie.
La sosirea la Constanța, am fost întâmpinați cu multă căldură de mătușa Alina și de soțul ei. Dimineața următoare, eu și verișoara mea cea mică, Florina, am decis să profităm de vremea bună și să mergem la plajă la Marea Neagră. Ne-am bălăcit, am râs, apoi ne-am întors acasă la prânz. Florina zice că e puțin obosită, vrea să se odihnească, dar pe urmă vine cu o idee: să mergem iar la plajă și apoi la un film la Cinema Victoria.
Ieșind din apă, doi băieți s-au apropiat de noi și ne-au întrebat cum ajung pe strada Traian. Florina le-a explicat, iar celălalt băiat mă privește curios și îmi spune: Scuze, cumva te cheamă Camelia? Am ridicat din sprâncene, iar el continuă: Stai la București și ai o prietenă pe nume Ilinca. Ilinca este sora mea. Te-am văzut în poze și eram curios să te cunosc și eu, zice el zâmbind. Atunci am observat că are un semn din naștere pe mână exact cum spunea unchiul Nicolae!
Am hotărât să mergem toți patru la film și apoi am făcut o plimbare pe faleză, la apus, vorbind despre orice și nimic. La despărțire, băiatul mi-a povestit că el și prietenul lui terminau o călătorie de lucru în Constanța și urmau să plece a doua zi. Mi-a cerut voie să mă sune și telefonul meu, iar eu am fost de acord. Zece zile mai târziu, ne-am întâlnit iar la aeroport, de data asta cu mama alături. Și peste șase luni, am devenit soț și soție, pe bune, la o nuntă frumoasă în Chișinău, cu toată familia aproape și multă veselie.
Așa a început povestea mea, ca într-un film moldovenesc, unde coincidențele și semnele de naștere chiar contează!
