Jurnal personal
Ieși afară, fată nerecunoscută!, a urlat tata în seara aceea, iar eu, Dalia, am ieșit din casă cu ochii înlăcrimați, simțind cum fiecare vorbă mă rănește mai tare decât orice. Au trecut opt ani de când mama nu mai e cu noi. Încă mă doare golul pe care l-a lăsat în sufletul meu, mai ales acum, la optsprezece ani, când tocmai am terminat școala de medicină din Chișinău cu medalie de aur. Îmi doream din suflet să-i calc pe urme, să devin medic ca ea, dar tata visează altceva pentru mine. A venit cu acea surpriză logodna cu fiul unui vechi coleg de-al său.
Știu că nu-i pot schimba gândirea, așa că am ales să-mi urmez visul. Mi-am găsit un loc într-un cămin studențesc din centru și am început să lucrez part-time la o cafenea micuță, unde aroma cafelei proaspete mă ajută să-mi alin dorul de casă. Într-o seară, pe când tocmai închideam cafeneaua, am observat un bărbat brunet, îmbrăcat într-un costum elegant, stând la una dintre mese. Părea că nu se potrivește cu atmosfera modestă a cafenelei; cred că ar fi arătat mult mai bine într-un restaurant de lux din București sau Chișinău. Nu-mi puteam opri gândurile despre el.
În drum spre cămin, am dat peste același bărbat brunet care m-a așteptat lângă o Dacia gri. M-a strigat: Dalia, trebuie să vorbesc cu tine. M-am oprit, privindu-l cu surprindere. Mi-a spus că este logodnicul-surpriză despre care tata mi-a povestit, cel pe care ar fi trebuit să-l întâlnesc de ziua mea, dar nu a reușit să ajungă la timp.
Mă numesc Eugen, s-a prezentat el. Să ne spunem pe nume, fără formalități. Am o propunere serioasă pentru tine ascultă măcar înainte să decizi. Am acceptat să-l ascult, deși eram destul de rezervată.
Eugen mi-a povestit că vrea să-și deschidă propria afacere în Chișinău, dar tatăl lui îl constrânge să se căsătorească, amenințându-l că-i va lua firma dacă nu se supune. Mi-a propus o căsătorie de conveniență, în care mi-ar oferi sprijin financiar 8000 lei moldovenești pe lună, o cameră doar a mea și libertatea de a-mi trăi viața așa cum vreau, fără intervenții din partea lui.
Am fost surprinsă de ofertă, totul mi se părea prea mult. I-am spus că am nevoie de timp să mă gândesc. Eugen mi-a dat cartela lui de vizită și mi-a spus că pot să-l sun când mă hotărăsc. Zilele au trecut, am analizat fiecare detaliu, m-am frământat între dorința de autonomie și sentimentul de a nu dezamăgi pe nimeni.
În cele din urmă, l-am contactat pe Eugen. Nunta noastră a fost mică, doar cu părinții sobru, fără fast, dar cu multă emoție. Când am făcut schimb de verighete, am simțit ceva ce nu pot descrie precis o scânteie ce mi-a legănat sufletul. La final, i-am șoptit că îmi place de el, iar privirea lui s-a luminat. Lunile au trecut, și scânteia aceea s-a transformat într-un foc care ne-a apropiat. Acum știu că am făcut alegerea potrivită; dragostea noastră a crescut firesc, și ne-am descoperit unul pe celălalt cu fiecare zi.
