În zorii unei dimineți cu miros de pâine caldă și cafea, Marius și-a amintit brusc că mâine este ziua de naștere a soției lui, Ana. Inima i-a tresărit de emoție; s-a gândit îndelung la ce cadou ar putea să-i facă, convins fiind că are alături cea mai minunată soție și cea mai bună mamă pentru cei patru copii ai lor. Casa strălucea de curățenie, mesele erau mereu pline cu mâncare gustoasă și copiii erau îngrijiți ca la carte. Ana nu uita nici de el, străduindu-se mereu să-i ghicească dorințele.
Ana și Marius locuiau în Chișinău și aveau patru copii, cu vârste cuprinse între 6 și 17 ani. Era evident pentru toată lumea, și se auzea în șoaptă printre prieteni, că Ana era o mamă desăvârșită. Se bucura de încrederea copiilor, organiza vacanțe de familie la Orheiul Vechi, crea micile decorațiuni pentru grădinița din cartier, participa la comitete parentale din școală, îi ajuta la teme, primea cu brațele deschise prietenii copiilor și avea un fel aparte de a discuta cu fiecare, de la suflet la suflet, fără să uite să facă și gospodărie de șase ori mai mult decât oricine. Gătea pentru toată lumea: zeamă de pui, placinte cu brânză, cozonaci.
Ana părea mereu fericită, iar zâmbetul ei nu lăsa loc de îndoială că era mulțumită cu viața ei. Nu îi plăcea să se plângă. În urmă cu ani, când copiii erau mici, Marius o întrebase ce cadou ar dori de ziua ei. Nu știu, de fapt… cred că știu: o zi întreagă doar pentru mine! O zi în care să fiu singură, să dorm, să mă relaxez, să mă lungesc în cada cu apă fierbinte… spuse Ana. Răspunsul ei stârni râsete, toți considerând-o nebunie, și în scurt timp dorința ei a fost uitată. Era imposibil patru copii mici, cine să stea cu ei? O zi întreagă, era o glumă… Marius îi dăruise atunci un set de oale bune de la piața centrală din Chișinău și toată discuția s-a evaporat.
Astăzi copiii au crescut, Ana nu mai are niciun bebeluș și vorbește tot mai des despre cum vrea să-i vadă mari și la casele lor, să le urmărească pașii spre viață, dar deocamdată era încă stâlpul familiei. La aniversarea aceasta, Marius i-a dăruit cercei de aur filigranat din Căușeni; Ana a fost nespus de fericită și i-a pus imediat la urechi.
A pregătit o masă ca la nuntă, adunând laolaltă familia și prietenii cei mai dragi, toți au sărbătorit până târziu noaptea. La ora unu, Marius s-a trezit și a observat că Ana încă nu adormise culcase copiii, apoi se duse în bucătărie să spele vasele. Era sleită de puteri, oboseala îi sta scrisă pe chip.
Dimineața următoare, Ana se trezi într-o liniște neobișnuită; era singură acasă, ceva ce nu mai simțise de mulți ani. În bucătărie era un bilet pe masă, scris cu drag de Marius: Am plecat în sat la mama, nu am vrut să te trezim. Ne întoarcem mâine, să te odihnești bine! Fix atunci soneria a răsunat, iar un curier i-a dăruit un buchet mare de lalele semn că dorința ei fusese, în sfârșit, ascultată.







