Mamă, trebuie să-ți povestesc ceva ce ți-ar prinde bine la o cafea. E un film întreg viața asta, nu glumă! Vezi tu, eu și soră-mea, Ileana, avem aceeași soacră. Sună de parcă-i scenariu de telenovelă moldovenească, dar să vezi ce nebunie…
Toți îl adorau pe soțul meu, Radu. Tipul de bărbat galant, cu vorbele la el, dar și cu ochii umblați… M-a curtat pe mine, dar nu-și lua privirea nici de pe Ileana. În clipa în care Radu a aflat că bunica mea, mamaie Paraschiva, mi-a lăsat mie apartamentul din Chișinău, nu surorii mele, pe loc m-a cerut de nevastă.
Ileana, săraca, era deja însărcinată pe atunci. Își făcuse planul să-l lege de ea, că voia nuntă și copil. Cum nu i-a ieșit, l-a mințit pe fostul prieten că al lui e copilul, doar ca să nu rămână singură, fir-ar să fie!
Eu cu Radu stăteam la început în casa mică a socrilor, în Bălți. Și când vecinii au anunțat că vând lotul de lângă, ce să vezi? M-a vrăjit să vindem apartamentul moștenit și să cumpărăm terenul, cică să avem locul nostru. Naivă, am acceptat, iar pentru construit casă la roșu, am făcut credit în lei moldovenești.
Ei, dar fericirea mea a ținut cât a bătut vântul la poartă. Soacra, tanti Margareta, mă sălta de cap oricând! Omoară-mă, dar nimic nu era bine pentru dânsa pe Ileana o pupa și-o răsfăța, mie îmi comanda mai ceva ca o stăpână pe plantație. Când am terminat casa, a dărâmat efectiv gardul și și-a lăsat câinii (pe Cezar și Lupu) să umble nestingheriți pe la mine prin curte, cu toate că știe cât mă tem. Faza era limpede: cine-i șeful aici!
Și oricât de mult plângeam la Radu, el repeta ca un papagal: exagerezi, dragă, mama glumește…
Nu am mai rezistat! M-am dus la tribunal, să-mi cer dreptul la partea mea de casă, să pot lua un apartament separat, să scap. Ce crezi? Avocatul mi-a spus că unica proprietară pe acte e doar soacra! Eu habar n-aveam cum a reușit șmecheria asta… am rămas fără casă, cu ochii în soare.
Radu, când a aflat că Ileana a primit apartament de la tata, a trecut la acțiune. Voia să le destrame căsnicia, i-a spus soțului ei (care era de fapt tata biologic al fetiței Ileanăi) tot adevărul. Bineînțeles, am divorțat, iar cu Ileana a făcut fix același circ.
Luni de zile n-am vorbit deloc cu Ileana, dar ce crezi că aflu? Că Radu e, de fapt, cu ea! Și, când și-a dat seama Ileana că și pe ea a tras-o pe sfoară, mi-a propus să facem echipă.
Am mers pe la vecini, am depănat amintiri și am aflat o schemă: soacra și fiul ei cumpăraseră deja vreo cinci loturi de teren pe spatele unor fete naive. Schema era mereu aceeași: întâi îi aducea Radu acasă pe post de soții, apoi divorț, și gata rămâneau femeile pe drumuri.
Am pus mâna pe telefon, am strâns legătura cu toate femeile pățite și am scris o plângere colectivă. Numai că nu mai era cine să dăm în judecată Radu dispăruse din țară, te pomenești că e prin Italia la muncă. Margareta, soacra, a rămas singură în Bălți și acum, culmea, ne vrea copiii că, vezi Doamne, doar ai noștri sunt nepoții ei adevărați!
A încercat inclusiv să ne ia dreptul de mamă, că vezi că nu avem acoperiș deasupra capului. Până la urmă, fiecare și-a găsit chirie, dar tot ce-am pățit a fost din pricina șmecheriilor lor. Și după proces, am fost obligate de judecător să-i lăsăm pe copii să-și vadă bunica, căci așa e uman, să nu-i rupem de familie.
Dar cel mai rău e că soacra întoarce fetele împotriva noastră mereu iese că bunica-i sfântă, mamele-s vinovate, că nu vrem binele copiilor. Nu are pic de rușine! Vine cu investigații, le învață pe fete să mintă pe tema țigărilor și băuturii, cine știe ce-o mai urma! Acum ne-au pus condiții dacă nu le cumpărăm tabletă, cică sună la protecția copilului.
Vă iau copiii, să vedeți voi! țipă Margareta cât o ține gura.
Și noi ce să facem? Cum să-i ținem piept, după câte ne-a făcut? Parcă nu mai avem liniște nici dacă pleacă la capătul lumii…
