Jurnal personal, 15 aprilie
Uneori am impresia că toată lumea din jurul meu are noroc la capitolul familie, doar eu am dat de belea.
Încă de la început, Ileana se lăuda peste tot, spunându-le colegelor și rudelor că după nuntă vom lua fără probleme un apartament în Chișinău, pentru că invitații ne-au dat bani frumoși și familia o să ne ajute dacă e nevoie. Realitatea a fost mult mai crudă. Părinții ei ne-au spus pe șleau că, dacă tot a insistat să se mărite la douăzeci de ani cu un agent imobiliar fără mare viitor și fără diplomă, să ne descurcăm singuri. Ba chiar au râs pe sub mustață de noi. Am ajuns până la urmă cu Ileana acasă la ai mei, la Bălți.
Nici acolo nu era loc de huzur fratele meu deja locuiește cu prietena lui, care e însărcinată, și abia ne mai strecurăm prin casă de cât e de înghesuit. Tata și mama au tot dat de înțeles că n-ar strica să ne mutăm, măcar cu chirie, dar eu m-am încăpățânat să strâng fiecare leu moldovenesc, să pot să iau un credit și, pe viitor, să cumpărăm o locuință a noastră. Planul meu era clar, Ileana era la curent spunea și ea că vrea din suflet să ne mutăm. Și ce credeți că a făcut? Cu tot ce reușisem să punem deoparte, s-a apucat și a cumpărat acțiuni pe bursă.
De ce? Ca să multiplice economiile noastre.
Mama, când a aflat, cred că și-a mușcat limba de necaz. Nici eu nu mai știam dacă să plâng sau să urlu prețul acțiunilor scădea pe zi ce trece și nu le puteam vinde fără să pierdem aproape tot. Riscam să pierdem oricum, fie acum, fie mai târziu dacă rămânem cu speranța că poate, într-o zi, prețul urcă iar. Și așa am rămas singurii din tot cercul de prieteni care nu avem familie pusă la punct și nici apartament ci doar niște hârtii care nu știm dacă valorează ceva.
Ileana a început să plângă, rușinată că a fost păcălită și că a și plătit niște oameni să o învețe cum să investească. Eu nu pot să nu mă gândesc dacă mai are rost să continui totul. Parcă nu-mi mai găsesc iubirea inițială când văd cum anii de economii se duc pe apa sâmbetei, iar tot ce simt e ciudă și amărăciune.
Privind înapoi, parcă de la început am tras la lozul necâștigător cu această căsnicie. Faptul că am ajuns până aici doar mă convinge că traversez o perioadă de nor negru, una interminabilă, doar pentru că m-am însurat cu o fată pripită și naivă.
