Când Ion a ajuns la birou în Chișinău, a fost uimit să vadă colegii adunați la o masă cu prăjituri și suc. Toți râdeau și povesteau. Oare ce sărbătorim astăzi?, se gândi Ion. Sărbătorim că soția mea, Felicia, a rămas în sfârșit însărcinată, i-a răspuns colegul său, Grigore.
Toți din jurul lui erau veseli și îl felicitau pe Grigore că va deveni tată. Dintr-odată, alt coleg, Vasile, se apropie de el și îi zise: Ești primul care face petrecere pentru sarcina soției. De obicei, la noi sărbătorești când se naște copilul, nu când se află vestea! Ești un om de treabă, Grigore! Să știi doar că de acum încolo colegii vor începe să-ți spună tot felul de sfaturi și istorii de speriat despre tați. Nu știi niciodată ce urmează!, îi spuse Vasile. Ion doar ridică din sprâncene.
Vasile dădu din cap aprobator. În următoarele nouă luni, vei face toate mofturile soției tale. A mea, Mariana, nici nu m-a lăsat să mă odihnesc când ni s-a născut primul copil! O să te bombardeze cu cereri și va verifica tot timpul, apoi nu vei mai fi atât de liniștit. Dar câți copii ai, Vasile, și câți ani au?, întrebă alt coleg, Adrian. Doi, dar nu-mi amintesc exact ce vârstă au. Parcă fiica mea, Paula, are șapte… sau poate șase. Mi-e și rușine să spun!, râse Vasile. Ion nu zise nimic.
Ajuns acasă, Ion și-a îmbrățișat soția, Mirela. Bine că nu ți-au spus la birou că trebuie să naști în câteva zile. Ei încă au impresia că mai ai nouă luni. N-o să poți să te abții să nu le spui, oricum, îi zâmbi Mirela. O să încerc să țin secretul, dar nu promit, răspunse Ion.
Curând după aceea, Mirela dădu naștere unui băiețel sănătos, iar Ion și Mirela l-au numit Marius. Ion și-a luat concediu de la serviciu ca să-și ajute soția și copilul. De fiecare dată, Ion se grăbea să se întoarcă acasă de la muncă, iar colegii nu înțelegeau de ce. Pentru Ion, familia era și rămâne mereu pe primul loc.
