În anumite relații, vine inevitabil și momentul acela când unul dintre parteneri își pierde brusc și fără niciun motiv aparent toate sentimentele pentru celălalt. Din păcate, exact asta a pățit și Mihai. El nu avusese vreo iubire romantică până la 17 ani. Deși era destul de popular printre fete, a fost mereu mai preocupat să învețe și să se autodepășească, ghidat de marele său vis: să devină chirurg, meserie care cere discipline și nervi tari, ca la olimpiadă. Abia după ce a ajuns la universitate, la insistențele mamei sale (care tot îi făcea morală la fiecare masă), a început și Mihai timid să se uite după fete.
Într-un final, a găsit o fată care chiar i-a plăcut cu adevărat. Îl copleșise complet Gianina, colega lui de grupă. Când a abordat-o prima dată pe Gianina, ea a fost vizibil surprinsă, având în vedere că Mihai avea obiceiul să vorbească doar cu băieții lui și să țină distanța de fete, ca și cum s-ar fi temut că s-ar molipsi de la emoții. Au început să stea de vorbă, iar Mihai a prins curaj și a invitat-o de câteva ori la restaurantul studențesc. Gianina a acceptat cu zâmbetul pe buze, iar lucrurile au evoluat firesc: din prieteni s-au transformat fără mare tam-tam într-un cuplu oficialplanetă nouă pentru amândoi.
Mama lui Mihai a răsuflat, în sfârșit, ușurată; deja visa la nuntă, nepoți și cine știe ce mireasă frumoasă că-și va fi găsit băiatul ei studioș. Numai că, imediat după ce-au terminat facultatea, sentimentele Gianinei s-au împrăștiat ca bruma la soare. Trist, dar ce să-i faci, nu era nici prima, nici ultima poveste de genul acesta. Când Mihai a aflat despre noua stare de indiferență, l-a încercat o supărare profundă. Iar pentru că era prima iubire adevărată și prima oară când era lăsat cu ochii în soare, Mihai a avut ceva de furcă să-și adune inima de pe jos. Că doar, chiar și un bărbat în toată firea, la capitolul dezamăgire din dragoste, e tot ca la prima sesiune: n-ai cum să fii imun, nici cu toate medalile de la olimpiade.
