Câțiva ani în urmă, mama mea s-a recăsătorit. Nunta a fost organizată după toate tradițiile noastre, cu lăutari și flori de câmp, exact cum se cuvine. Soțul nou s-a mutat în apartamentul ei. Mama locuiește într-o garsonieră mică, dar au decis să împartă acel spațiu, să fie împreună.
Soțul meu este militar. Noi locuim singuri, avem apartamentul nostru. De ceva timp am hotărât să cumpărăm un apartament. Am ales un apartament cu două camere, desigur, luând un credit în lei, cotrobăind prin fiecare bancă din Chișinău.
Am visat mereu la așa locuință. Luminoasă, largă, cu tavane înalte ca-n casele vechi din București. Acolo simți că te potrivești cu aerul din jur, că iei viața la pas.
Ne-am luat timp cu amenajarea cuibului nostru, renovarea nu s-a făcut într-o săptămână, nici măcar într-un sezon. Nu ne-am grăbit deloc, am vrut să iasă exact așa cum visam. O altă cauză pentru care renovarea s-a tărăgănat a fost bugetul nostru. Traim bine, dar nu batem monede la colț totul trebuie câștigat.
Mama s-a ocupat de supravegherea renovării. Stă aproape de noi, doar două stații cu troleibuzul prin Iași.
Cu o lună în urmă am plecat într-o vacanță. Ne-am întors pe neașteptate, fără să anunțăm pe nimeni, țopăind direct către apartamentul nostru. Nici nu pot descrie ce am simțit când am intrat și am văzut copii alergând pe acolo.
Am aflat că mama a permis fiicei soțului ei să se mute în apartamentul nostru. Era să-mi cadă mâinile de uimire. M-am repezit să o sun și i-am spus să vină imediat la noi cu soțul. Mama părea că nu înțelege deloc de ce eram supărată și ce nu merge.
-Ce e rău? Vii rar, stai departe. Apartamentul să stea gol? Puteai să-l dai în chirie, dar ea nu poate plăti, nici măcar bugetul nu-i ajută, iar cu doi copii mici nu găsește serviciu.
Când am întrebat de ce a venit în capitală dacă stă atât de rău cu banii, nimeni n-a avut o explicație clară.
Renovarea noastră se destramă încet-încet. Totul în bucătărie e plin de grăsime, mobila decorată cu marker permanent de micuți.
Soțul meu a spus clar: are trei luni să se mute. Ajung trei luni să-și dea seama unde merge și cum își organizează viața.
Dar mama a început să ne pună vina pe umeri, ca o ploaie mocănească de la nord:
-Cum puteți să dați afară o mamă cu copii? De aceea nu aveți copii sunteți de egoiști!
Eu și soțul nu am înțeles de ce ar trebui să acceptăm ca o străină să stea la nesfârșit în apartamentul nostru. Am spus ferm: trei luni pentru mutat. Am făcut poze la ce vedeam, la pereți și la bucătăria noastră, să nu-i treacă prin cap vreo răzbunare, să ne distrugă bunurile. Nu pricep cum mama a putut să facă asta. Pare că fiica bărbatului ei contează mai mult decât mine, propria ei fată, din rădăcină moldovenească.
Mama mea a hotărât că trebuie să întrețin fiica soțului ei nou.
