Aceasta e fata fostului tău iubit! Pe ea n-o voi recunoaște niciodată! Ai auzit? Niciodată! tot îmi aruncă în față soțul, de fiecare dată când încerc să-i cer ceva pentru Iuliana.
Iuliana vine plângând amar la mine, își caută adăpost sub aripa mea de mamă. Un copil simte întotdeauna cum e primit în familie. Iulianei abia ce i-au împlinit șase ani. Acum se bâlbâie. Și o înțeleg perfect de unde vine toată durerea asta.
…Cu viitorul meu soț, Mihai, m-am cunoscut când el avea 30 de ani, eu doar 16. Timp de un an de zile a stat mereu pe urmele mele. Era gelos pe oricine. Și, până la urmă, pur și simplu m-a cucerit cu forța. Nici nu mi-am dat seama când am ajuns nevasta lui. Dar nici ce puteam face? Mai bine cu un bărbat cu mult mai mare decât să rămân fată bătrână. Mama mea era un adevărat despot în fustă. Tata ne-a părăsit pentru o altă femeie pe care o iubea.
Multă vreme mama a sperat că se va întoarce. Când în familia lui tata s-au născut gemeni, mama a lăsat orice speranță și a început să-l blesteme cu furie. Vorbea urât despre el pe la serviciu, îi dorea o moarte groaznică, umbla la babe și ghicitoare. Era cumplit pentru o fată de șaisprezece ani să trăiască sub același acoperiș cu așa disperare. Voiam să-mi astup urechile și să fug până la capătul lumii, numai să nu mai aud văicăreala ei.
Mihai era salvarea mea pe atunci. Credeam cu tot sufletul că îl iubesc, că dragostea noastră e veșnică. Dar și la el acasă era numai necaz. Crescut doar de tatăl său. Pe mama nu și-o amintea deloc ba s-o fi înecat, ba a fugit imediat ce l-a adus pe lume.
Când întreba:
Tata, dar unde e mama noastră?
Tatăl îi răspundea mereu cu jumătate de gură. Și cu vremea, nevoia de ea s-a stins.
…A venit pe lume fetița noastră, Claudia. Amândoi eram în culmea fericirii. O adoram, nu-i refuzam nimic. Îmi înflorea inima: uite, am și eu o familie normală. Mihai era atent cu noi, încerca să prevină orice necaz.
…Au trecut cam cinci ani. Cineva bătea insistent la ușă. Am deschis, iar în prag stăteau o femeie tânără și o fetiță de vreo șapte ani. Femeia tot împingea fata spre mine.
Pe cine căutați? am întrebat mirată.
Pe Mihai, a răspuns hotărâtă.
Nu e acasă. Ce să-i transmit? simțeam neliniște crescând.
Spune-i parazitului că de pensie alimentară nu scapă! Îl dau în judecată! femeia a ridicat tonul.
Cine sunteți? Eu sunt soția lui. Ce e cu dumneavoastră? am încercat să lămuresc.
Asta e fata lui. Mi-a promis ajutor, dar n-am primit niciun leu, numai vorbe femeia a început să lăcrimeze.
Abia atunci am văzut: fetița seamănă leit cu Mihai. Aceeași privire verde, aceeași frunte încruntată.
Bun! Dar când a avut Mihai timpul să facă și un copil? Mi-era greu să cred, dar mă liniștea gândul că totul s-a întâmplat înainte să-l cunosc pe Mihai. Dar putea să fie sincer cu mine, totuși…
Nu am primit străinele în casă. Le-am rugat să revină peste o lună. Mihai era plecat cu serviciul oricum mereu era pe drumuri.
Episodul acela m-a zguduit. Mi-am pierdut încrederea de neclintit că Mihai e sincer cu mine. Cine știe ce face el în deplasări? Bănuielile și gândurile negre au început să mă măcină.
Imaginația mea lucra: vedeam doar scenarii oribile.
Când Mihai s-a întors din deplasare, eram gata să divorțez. Nu poți clădi o viață pe minciună!
Dar Mihai m-a liniștit. Unde ai să pleci, cu copilul după tine? Ești prostuță. Și a zis că femeia aceea inventează. Și, de fapt, mi s-a părut că fata seamănă cu el. Hai, Doina, nu râde lumea de noi? Sunt destule fete cu ochi verzi pe lume
E bine, deci femeia a greșit adresa, am răsuflat ușurată, dar un gust amărui mi-a rămas.
Mihai pleca des, iar eu mergeam peste tot cu Claudia.
Odată, o prietenă m-a invitat la atelierul fratelui ei: trebuia să-i lase niște bani. Când l-am văzut pe fratele ei, m-a trăsnit! Asta-i dragostea! Eu aveam 25 de ani, Victor 20.
Ce am făcut împreună nu poate fi povestit! Parcă trăiam printre stele! Porneam de la zero de fiecare dată, ne simțeam mai mari decât lumea. Trăiam cu viteză amețitoare.
Până la urmă am plecat de lângă Mihai. Claudia a vrut să rămână cu el. Furtuna cu Victor a durat vreo jumătate de an. Dar când i-am spus că sunt însărcinată, m-a rugat să mă întorc la familie. Nu vrea să destrame un cămin. E păcat, Doina, îmi spune. Și gata, dus a fost. M-a lăsat cu tot cu iubire, numai bună de dat la soțul meu.
M-am întors la Mihai, am mărturisit totul. Căsnicia noastră era deja frântă, a trebuit să o culeg din cioburi.
După nouă luni, s-a născut Iuliana. Mihai a ignorat-o cu totul. Știa că nu-i e copilul.
Claudia s-a îndepărtat de mine. O rugam să mă ajute, dar găsea mereu motive să nu fie acasă… Deja mă gândeam dacă nu-i același zid ce a crescut între mine și mama mea, cărămidă după cărămidă
Nici nu știu dacă Mihai a ținut la mine sau pur și simplu nu vrea să-și spele rufele în public. N-a propus niciodată divorț. Uneori ridica și mâna, dar eu l-am iertat mereu. Poate și pentru că eram vinovată…
Toată dragostea mea de mamă am pus-o pentru Iuliana. Ea era mereu cea neacceptată, cea străină. Claudia n-a privit-o niciodată ca pe o soră și n-a ajutat nici Mihai la asta.
Când a împlinit 18 ani, Claudia a plecat la cămin. La plecare, a aruncat peste umăr:
Faceți ce vreți, dar eu nu mai calc pe aici!
Doare… Cuvintele ei m-au ars ca urzica. Mi-am dorit cu disperare să-i câștig dragostea înapoi. Mă simțeam încolăcită ca într-o pânză lipicioasă. Fără ieșire…
…Apoi, eu și Mihai am avut un băiat! Am simțit că trebuie să mă reabilitez în fața soțului, măcar puțin. Sarcina și nașterea au fost un chin, căci aveam deja 36 de ani. Mă gândeam că de data asta poate chiar o să mor.
Asta e, Doina, pentru toate păcatele tale! Îți place? Poate dacă mori, ți se dezleagă nodul ăsta. Poate Claudia și Mihai vor da o lacrimă, o să te ierte, astfel de gânduri aveam prin spital.
Mihai a fost la culme fericit cu băiatul, doar că n-a putut să nu mă înțepe:
Oare o fi al meu?
Claudia m-a felicitat la telefon:
Acum puteți trăi fericiți și fără mine! Sărută-l pentru mine pe frățior! Mamă, să nu-i faci Iulianei ce mi-ai făcut mie. Ai grijă de ea.
De atunci, Claudia n-a mai venit acasă. Se pregătește de nuntă, zestre are destulă.
Mihai, cu toate astea, nu pierde ocazia să o certe pe Iuliana. O privește de parcă ar acri laptele. Parcă sângele străin nu cheamă. Zice:
Ce rudă să-mi fie mie? Marina voastră e verișoară de-a doua cu Catrina voastră…
Din grâu zdrobit nu mai crește spic… Nu degeaba se zice că băiatului i se iartă orice, dar fetei nu.
Apropo, fata cu ochi verzi (Mădălina) chiar s-a dovedit că e fiica lui Mihai. Am vrut să-i reproșez, să-l întreb cum a putut, dar m-a tăiat din scurt:
Cine să nu intre pe poarta deschisă?
Mădălina s-a împrietenit cu Claudia mea.
Oftez și merg înainte.
