Lucian și cu mine am început să ne vedem pe când aveam 22 de ani. După câteva luni, ne-am căsătorit și am luat un credit pentru un apartament micuț în Chișinău. Creditul era pe numele lui Lucian, dar amândoi munceam și plăteam ambele rate. Opt ani am tras din greu, am numărat fiecare leu, am renunțat la toate bucuriile, chiar și la mâncare mai ieftină, fără să ne pese de sănătate, doar ca să terminăm cu banca.
Când, în sfârșit, am plătit ultima rată, apartamentul era al nostru. Credeam că putem începe să trăim cu adevărat, să ne bucurăm un pic de viață. Dar n-a fost să fie. Lucian are o soră, Marcela.
Marcela era măritată, însă nici ea, nici soțul ei nu lucrau. Stăteau cu chirie într-o cameră mică și abia de-și plăteau chiria, doar atunci când soțul găsea vreo muncă sezonieră. Mereu ne cereau bani împrumut niciodată nu i-am văzut înapoi. Când soacra mea a aflat că am achitat creditul, l-a sunat pe Lucian și a început să-l convingă să o ajutăm pe Marcela, că-i vai de ea, săraca.
Lucian, poate treci apartamentul tău pe numele meu, și voi vă mutați la mine. Ce să fac eu cu atâta spațiu? Tu sigur o să ai copii curând, și o să vă fie bine la mine, plus că o mai ajutăm și pe Marcela.
Lucian s-a bucurat de ideea asta și, fără să se gândească prea mult, a acceptat. A trecut apartamentul pe numele soacrei, iar ea l-a dat chiar atunci fiicei sale.
Așa a ajuns Marcela cu apartament, iar noi am rămas pe drumuri, pentru că soacra nici nu s-a gândit să ne mai primească la ea. Am fost foarte supărată pe Lucian că nu m-a ascultat deloc. Eu mă împotrivisem din răsputeri. După ce am fost dați afară, m-am mutat la părinții mei și nu i-am iertat greșeala. Totuși, Lucian a venit, și-a cerut iertare, și cum îl iubeam mult, am zis că merită o a doua șansă.
Promite-mi că nu o să mai asculți de mama ta, i-am spus. Ea te manipulează mereu. Ce-a fost a fost, găsim alt apartament, mai facem un credit, dacă vii și tu cu mine, fără să mai ajuți sora ta.
El a fost de acord. Am luat din nou credit ipotecar și am început din nou de la zero. Munceam amândoi pe rupte, uneori aveam chiar și trei joburi, fără niciun weekend liber. După patru ani, apartamentul era iar al nostru. Când să începem să respirăm, a apărut iar soacra.
Dragul mamei, iartă-mă, am făcut totul pentru Marcela, știi că n-avea niciun ajutor. Uite, iar are necazuri, a făcut accident cu mașina luată pe credit, e la spital, nici ratele nu le poate plăti, nici mașina nu o mai repară. Vinde apartamentul, dă-mi banii, și vă mutați la mine.
Și cum credeți că a reacționat Lucian? A făcut-o iarăși! Încă o dată! Nu-mi venea să cred cât de naiv poate fi. Atâția ani de muncă degeaba. Am înțeles, atunci, că nu mai are rost să merg mai departe în această căsnicie. Am depus actele de divorț.
Uneori, oricât ai munci și te-ai sacrifica, dacă nu pui limite și nu înveți să spui nu, suferi cel mai mult. O lecție amară, dar care m-a învățat să am mai multă grijă de mine și să nu las pe nimeni să-mi dicteze fericirea.
