Marian abia terminase Universitatea la Iași și simțea că a sosit timpul să se căsătorească cu prima lui iubire din liceu, Lăcrămioara. Lăcrămioara era o fată delicată, cu ochii mari și mintea iute. Pe-atunci lucra de zor la lucrarea de dizertație pentru master. Hotărâți, cei doi îndrăgostiți și-au promis că, imediat ce ea își va susține teza, vor face o nuntă ca-n povești.
Într-o zi cu cer sumbru, Marian a venit acasă să-i spună mamei sale, tanti Elena, despre planurile de căsătorie. Dar vestea n-a fost primită cu bucurie. Elena i-a tăiat elanul: Fie te însori cu Ancuța de peste drum, fie nu te mai însori deloc! Spune-mi, măi băiete, ce e mai important pentru tine: viitorul sau iubirea asta naivă? De mult visa Elena să-l vadă pe Marian bărbat mare cu carieră strălucită.
Ancuța venea dintr-o familie de oameni cu stare aveau casă cu etaj pe Ștefan cel Mare, prăvălie în centrul orașului și nu duceau lipsă de nimic. Și, pe deasupra, era și ea îndrăgostită de Marian de ani de zile. Pe când biata Lăcrămioara, venea dintr-o mahala veche; mama ei era cunoscută pentru năravurile rele și lumea nu prea le primea pe la sărbători. Ce-o să zică satul?
Nu-mi trebuie noră săracă, să nu mă faci de râs! Fă ce vrei! a tăiat-o scurt mama lui Marian, privindu-l cu ochii plini de judecată.
Luni la rând, Marian a încercat să-și înduplece mama, dar femeia a rămas de neclintit. În cele din urmă și-a ascuțit vorbele ca briciul: Dacă te însori cu Lăcrămioara, să n-ai parte de bine, te blestem! O spaimă rece l-a cuprins pe Marian.
A mai văzut-o pe Lăcrămioara încă vreo șase luni, dar iubirea lor s-a stins încet, ca o lumânare uitată în fereastră.
La urmă, Marian s-a căsătorit cu Ancuța. Fata îl iubea orbește, dar au hotărât să nu facă vreo petrecere mare. Marian nu voia ca Lăcrămioara să vadă vreodată poze cu el în costum. Așa că, după nuntă, Marian s-a mutat în vila părinților Ancuței din Copou. Tovărășiile, banii și ajutorul socrilor i-au deschis drumul spre o funcție bună la primărie. Dar fericirea nu l-a cuprins niciodată.
Nu voia copii. Oricât a încercat Ancuța să-l înduplece, Marian a rămas de piatră. Într-o zi, sătulă de tot, Ancuța a cerut divorț la Tribunalul din Iași. El avea deja patruzeci și doi de ani, iar ea treizeci și nouă. La scurt timp, Ancuța s-a măritat din nou, a avut copil și era văzută mereu zâmbitoare pe străzile orașului.
Marian, în schimb, visa noapte de noapte la Lăcrămioara, a căutat-o prin foști prieteni, prin orașele Moldovei, dar parcă ar fi intrat în pământ. Ani mai târziu, cineva i-a spus că Lăcrămioara, după ce s-au despărțit, s-a măritat din grabă cu un bărbat rău, de la Chișinău, care a bătut-o până a omorât-o.
După ce a aflat tragedia, Marian s-a retras în apartamentul bătrânilor săi de pe strada Cuza Vodă și de atunci și-a înecat amarul în sticle de rachiu. În fiecare seară, se uita la poza Lăcrămioarei, cu inima sfâșiată de regrete, și nu s-a putut ierta niciodată pentru că a ascultat-o pe mama lui.
