Și cum să le explic tuturor că nu vei fi la ziua mamei mele? întreabă, dezorientat, bărbatul.
Mulțumesc, chiar a fost foarte bun, spune el, trăgând farfuria deoparte. Cătălina, trebuie să vorbim ceva.
Știu, Mihai, cam intuiesc despre ce e vorba.
Și despre ce, anume?
Despre ziua de naștere a mamei tale.
Exact. Astăzi e deja zece, iar ea împlinește anii pe optsprezece, răspunde Mihai.
Iar pe douăzeci e ziua mea. Sper că nu ai uitat? întreabă Cătălina.
Cum să uit, draga mea
Mihai, nici nu începe îți spun de pe acum: NU!
Dar nici măcar n-ai auzit ce voiam să propun, insistă el.
Nici nu vreau să aud! Uite, doar îți spun că sâmbătă am rezervat o masă la restaurant pentru zece persoane. Opt sunt prietenele mele pe toate le cunoști, de altfel și noi doi completăm masa. Dacă vrei vii, dacă nu, petrecem fără tine.
Situația devine interesantă odată cu faptul că ziua mamei-soacre era pe 18 septembrie, iar a Cătălinei pe 20.
De trei ani, odată cu venirea toamnei, Mihai e prins între două sărbători, încercând să nu supere nici mama, nici soția. Deocamdată nu i-a ieșit.
Cătălina, mama propune să facem o singură petrecere sâmbătă, la ea acasă, pentru amândouă aniversările. Mai logic așa, nu pierdem bani și nici nu facem două petreceri în trei zile. Plus că joia n-are timp nimeni de nimic, dar sâmbăta toți sunt liberi
Mihai, dar cine ți-a spus că-mi doresc la sărbătoarea mea toate verişoarele, nepoții și mătușile tale? Eu invit prietenii mei și ai mei, la restul nu țin, răspunde Cătălina.
Mama se va supăra, oftează Mihai.
Și când m-am supărat eu doi ani la rând, aia nu mai contează? Ai uitat?
Parcă totuși a fost ok
Ok? Să vezi! Cu doi ani în urmă: ne-am căsătorit în aprilie. Vine septembrie. Mama ta face șaizeci de ani și ce mi-ai zis atunci?
Cătălina, mama vrea să petreacă acasă, în familie, să nu planificăm nimic sâmbătă.
Și eu, după jumate de zi plecată de la serviciu vineri și toată dimineața de sâmbătă, am tăiat, curățat și gătit la ea în bucătărie.
Sâmbătă, alergat între sufragerie și bucătărie ca o chelneriță și nimeni nu m-a felicitat cu ziua de naștere!
Ba da, Zorica ți-a zis ceva, completează Mihai.
Nu! Tu i-ai spus surorii tale că și eu am ziua săptămâna asta, ea a râs: A fost, n-a trecut? De ce mai contează?
Măcar anul trecut a fost mai bine, am vorbit cu mama și te-au felicitat acolo, la masă.
Să-ți reamintesc! Vinerea de douăzeci din nou chef la soacră, eu bucătar și om de serviciu. Când am întrebat-o pe doamna Vera de ce nu mă ajută Zorica, știi ce-a zis?
Zorica are programare la manichiură. Mâine dimineață e la cosmetică și coafor
Și a venit ca regina la masa mamei tale, iar eu abia m-am schimbat din hainele de bucătărie înainte să vină invitații. Da, m-au felicitat, dar asta a fost tot!
Au ridicat și paharele, dar apoi m-au uitat. Și, să știi, nici în anul trecut, nici celălalt, n-am primit măcar un cadou, decât de la tine și de la ai mei. Anul acesta, spune-le să nu mă pună la socoteală!
Dar mama nu se descurcă singură
Mihai, doamna Vera are nu doar nora, ci și fiu adică tu și fiică Zorica. Cred că puteți ajuta voi. Iar eu, sâmbătă, am ziua mea și vreau s-o petrec cu prietenii mei.
Și ce să spun lumii că lipsesc de la ziua mamei mele? întreabă Mihai.
Mihai, nu te preface! Nimeni nu-și va aminti că nu sunt, decât dacă lipsesc la mâncare sau la spălat vase. Altfel, la voi e așa de strânsă familia, încât eu tot timpul mă simt un intrus.
Cătălina îl convinge că are și ea dreptul la propria sărbătoare. Mama și sora lui cred însă că nora nu are voie să se rupsă de colectiv.
Așa că toată perioada până pe 20 septembrie încearcă să o convingă să se conformeze și să vină obligatoriu la masa ținută de soacră.
Cătălina, o sună Vera, soacra, avem tradiție deja: doi ani am sărbătorit împreună, a fost tare frumos! De ce acum vrei să schimbi ceva?
Doamnă Vera, e simplu: vreau să fiu cu prietenii mei, să pot sta liniștită la masă, nu să alerg între camere și bucătărie!
Dar acasă ne întâlnim bine cu familia! răspunde soacra.
Dumneavoastră stați la povești, eu car farfurii și spăl vase! Nu-mi trebuie așa zi de naștere.
Nu m-am gândit că o să refuzi să ajuți mama soțului tău! oftează soacra.
Zorica, sora lui Mihai, e și mai tăioasă:
Cătălina! Termină cu prostiile! Mama are deja meniul făcut, tata a mers la piață, a luat tot. Vezi ce gătești!
Mama i-a trimis lui Mihai lista de cumpărături. Gata cu încăpățânarea de ce să te cerți cu mama lui Mihai? E gata sâmbătă, după faci ce vrei cu tipele tale!
Zorica, am anunțat de mult că am alte planuri! Se poate să o ajuți și tu pe doamna Vera.
Pentru Mihai e cel mai greu: să aleagă între mama și soție. Deși Cătălina nu l-a pus să aleagă, știe prea bine că dacă merge doar la mama, soția va suferi.
Cătălina nu mai vorbește despre sâmbătă. Vineri după-amiază, la serviciu, o sună soacra:
Cătălina, unde ești? Sper că ai renunțat la ideea cu restaurantul! Te aștept, trebuie să începem, altfel nu terminăm până mâine.
Doamnă Vera, sunt la serviciu! Am spus că anul ăsta nu pregătesc nimic! Să te ajute Zorica.
Să știi că Mihai nu va fi de acord cu atitudinea asta față de mama și familia lui! accentuează soacra.
Faptul că m-am măritat cu Mihai nu mă obligă să fiu servitoare la toate neamurile! Am și eu viața mea, pasiunile și prietenii mei și, apropo, sunt prietenii noștri amândurora. Nu am de gând să renunț la toate ca să fiu bucătăreasa și spălătoreasa tuturor!
Și așa s-a încheiat discuția.
Sâmbătă, Mihai, cu cadoul în mână, se duce la mama. Cătălina, la patru după-amiaza, pleacă la restaurantul unde rezervase masa.
Prietenii ajung la timp. Doar scaunul de lângă ea rămâne gol. Nimeni nu întreabă nimic, știau cu toții povestea.
Au felicitat-o, i-au adus cadouri, a fost veselie la masă, dar Cătălina tot privea spre ușă încă spera să vină bărbatul ei.
Și chiar a venit, e drept, cu aproape o oră întârziere. A intrat în restaurant cu un buchet de trandafiri de ceai, preferații ei.
Cătălina, abia am scăpat! Practic am evadat. Apropo, te-am pomenit acolo; mătușa Raluca s-a întrebat de ce nu e salata Poiana cu ciuperci pe masă, așa cum i-a plăcut data trecută voia rețeta.
Iar masa a fost cam sărăcuță astăzi. Iar Zorica a venit bosumflată și-a rupt două unghii ajutând-o pe mama.
În următorii doi ani, Cătălina a fost solicitată doar ca sfătuitoare, căci, la scurt timp, a rămas însărcinată, apoi a devenit mama unui băiețel.
Iar la următoarea aniversare la șaizeci și cinci de ani doamna Vera și-a făcut ziua tot la restaurant.
Ce naiba a vrut nora asta? Totul era perfect, dar ea tot a întors lumea pe dos! bombăne soacra pentru a nu știu câta oară
Voi ce părere aveți a făcut bine Cătălina? Scrieți-ne în comentarii, puneți like și nu uitați să vă abonați sunt mereu recunoscătoare fiecărui abonat!
