Jurnalul meu, 23 iunie
Dimineață, pe la ora 7, am primit un telefon de la vecinul Gheorghemi-a spus să-l ascult bine:
Ai auzit ce a făcut vărul tău, Ileana?
Nu, frate, ce s-a întâmplat?
Se pare că va cere divorțul la 54 de ani, după trei decenii de căsnicie.
M-am trezit parcă lovită de fulger. Nu-mi venea să cred. Știam că Ileana și Ion formează o familie decentă, nu am auzit certuri mari la ei. Ion nu bea, e pensionar, are cu nouă ani mai mult decât ea. Au trei copii mari, toți locuiesc separat și deja cinci nepoți pe care îi răsfață din când în când. Și, dintr-odată, Ileana a hotărât să pună capăt căsniciei.
Am suspectat că s-a făcut vreo confuzie, m-am grăbit să-i scriu Ilenei și am stabilit să ne vedem în parcul central, pe banca veche unde obișnuiam să povestim în liceu.
Și, la umbra nucului, am ascultat-o:
Nu mai pot, Simona… m-am învârtit ca o morişcă toată viaţa. Ion a fost la serviciu, eu la fel, dar după ce veneam acasă, el se aşeza la televizor sau mergea la o bere cu băieţii, iar eu începeam tura a douacurăţenie, mâncare, spălat, pregătit pentru copii, totul. Cred că multe femei de pe la noi pricep bine despre ce vorbesc.
Ajungi acasă, nici nu-ţi dai jos geaca şi imediat începi: rufe, ciorba pentru cină, ceva pentru a doua zi, să aibă copiii mâncare când vin de la şcoală. Curăţenie, vase, aspiratorul iar, că Ion e obosit, copiii sunt ocupaţi cu temele şi cu antrenamentele. Şi nu mai zic câte altele…
Tot speram că odată ce copiii vor creşte, va deveni viața mai uşoară. Dar m-am înşelat. Copiii s-au dus fiecare pe drumul lor, Ion a ieşit la pensie şi eu încă muncesc la birou.
Acum, soțul meu stă toată ziua acasă, ori merge la pescuit pe Prut, dar de făcut ceva în casă nici pomeneală! Doar mă aşteaptă să vin şi să mă apuc de toate.
Ultima picătură a fost când am răcit rău, şi Ion, revenind de la pescuit, nici nu m-a întrebat de sănătate. S-a dus direct la frigider şi a început să strige că nu e nimic de mâncare, că puteam măcar să fierb nişte cartofi, că nu-i greu.
I-am zis: dacă nu-i greu, fă tu. La care el mi-a răspuns:
De ce mi-ar trebui nevastă dacă să gătesc singur?
Asta m-a lovit din plin. Am spus gata, m-am săturat, divorțăm. Împărțim apartamentul din Chișinău, fiecare pe partea lui. Măcar să trăiesc şi eu un pic pentru mine!
Copiii s-au supărat să mă vadă aşa hotărâtă. Au zis că-l las singur și că nu se pricepe la nimic, că va ajunge pierdut.
Dar nu-mi mai pasă. S-a ars singur. Dacă nu apreciază ceea ce are, să vadă cum e fără.
Aşa e Poate lucrurile se vor aşeza după un timp, dar Ileana e hotărâtă, cu voce tare şi cu privirea dreaptă.
Eu port îndoieli, că nu-i ușor să ajungi singur la bătrânețe.
Cum ai privi tu toate astea?
