Ce ești tu, fabrică de bebeluși? Câți copii mai ai de gând să faci? mă întrebă soacra pe un ton batjocoritor. Bună ziua și ție, Ecaterina Ionuțoaia, nu fi așa înțepătoare, te rog. Vlad mi-a spus că vom avea un copil și te-a supărat? răspunse calm Aurelia.
Normal că m-a supărat! După al treilea nepot ți-am zis să te oprești din crescut copii. Dar nu vrei să asculți de o femeie cu experiență! Ți-am adus la Revelion un pachet de prezervative să începeți să vă protejați, dar voi tot nu pricepeți! mormăi bătrâna cu acreală.
Aurelia își aminti perfect momentul jenant când soacra-i făcuse cadou o cutie mare de prezervative de Anul Nou. Era și ziua fiului cel mare, așa că bătrâna ținuse morțiș să dea de înțeles că trei erau destui. Am priceput punctul tău de vedere, dar nu poți contrazice rânduiala Domnului, zâmbi tânăra soție.
Faci ironii? Să te descurci singură cu odraslele tale, nu mai pun osul pentru voi! N-ai pus, de fapt… încercă Aurelia să murmure, dar telefonul îi brăzdă convorbirea cu un ton sec.
Aruncă telefonul pe pat și trase cu mâna peste pântecele încă plat, zâmbind.
Așteptau al patrulea copil, iar vestea aceasta o măcina, efectiv, pe Ecaterina. Aurelia nu pricepea de ce atâta tulburare din partea soacrei.
De altfel, bătrâna nu se implicase niciodată real în viața nepoților. Nu-i ajutase financiar, nici la crescut. Cel mult venea o dată pe lună să-i vadă și aducea cadouri doar de sărbători. Aurelia păstra tăcerea, nici măcar lui Vlad nu-i spunea ce simte. Copiii aveau cu ce să se îmbrace și ce pune pe masă, iar asta-i părea cel mai important.
Vlad câștiga bine, iar Aurelia aducea și ea bani din micile ei afaceri făcute de acasă. Ba chiar, de când îi mergea mai bine, și-a permis să angajeze o bonă care se joacă și-i scoate la plimbare pe cei mici cât timpul se ocupă ea de muncă.
Aveau o familie frumoasă, dar atmosfera senină era mereu tulburată de ieșirile Ecaterinei. Nu avusese niciodată chimie cu nora, dar când au apărut copiii unul după altul, animozitatea a crescut.
A treia fată n-a fost deloc bine primită de bătrână, care a tot insistat să facă avort. Cu timpul, s-a mai apropiat de cea mică și parcă lucrurile s-au liniștit, până când a dat vestea despre al patrulea copil. Nu îl planificaseră, dar viața a avut alte planuri. Le-a dat Dumnezeu un copil, îl vor crește așa cum trebuie.
Dar pentru Ecaterina, vestea a fost ca sarea-n rană. Aurelia era sigură că, de fapt, soacra o neliniștea gândul că Vlad nu va mai ajuta financiar. El îi dădea bani periodic, ba chiar i-a tratat dantura, a dus-o la Mare, i-a plătit renovarea în apartament. Dacă vor avea al patrulea copil, cheltuielile vor crește, iar banii nu vor mai veni la fel.
Aurelia n-avea nimic împotrivă ca Vlad să își ajute mama, dar nu cu prețul familiei lor. Deocamdată, se descurcau bine, așa că nu s-a opus niciodată. Dar dacă într-adevăr soacra e atât de interesată doar de banii lui Vlad, cu timpul lucrurile nu vor face decât să se înrăutățească.
Morala era clară: oricât ar hărțui-o soacra, hotărârea lor nu s-ar schimba copilul va veni pe lume, indiferent de părerea altora. Și totuși, Aurelia se întreba cu tristețe: are cineva dreptul să dicteze altei familii câți copii să aibă?
