Un dezastru în dulap, munți de haine necalcate și ciorbă acră în frigider nu cu asemenea soție m-am însurat, dar aceasta este realitatea pe care o trăiesc acum.
Haos în dulap, grămezi de haine necalcate și ciorbă acră în frigider am decis să-i spun cu blândețe soției mele, dar până la urmă tot pe mine m-a făcut vinovat.
M-am îndrăgostit de Mariana din prima clipă. O frumusețe ca ea era greu de trecut cu vederea. Mult timp am crezut că am tras lozul câștigător: isteață, atrăgătoare, gospodină. N-am stat mult pe gânduri și i-am cerut mâna.
Am hotărât apoi să ne mutăm împreună. De la început, Mariana mi-a zis clar că nu prea se pricepe la treburile casnice și că e dispusă să muncească la serviciu, dar să împărțim obligațiile pe din două. Nu am orgolii, așa că am fost de acord. Mi s-a părut atunci o idee bună, dar acum îmi pare rău că am acceptat.
Am stabilit exact cine și ce face în casa noastră. Soția mea m-a asigurat că nu va fi greu să combine serviciul cu responsabilitățile din familie, de care visa. Nu am contrazis-o și nici nu am insistat prea mult.
Dar după șase luni de căsnicie mi-am dat seama că ceva s-a schimbat. Viața și-a băgat nasul în regulile noastre. Mariana nu a devenit deloc o femeie de carieră. Muncește part-time la o firmă necunoscută, cu program nebun și salarii plătite când și când. Tot ce câștigă cheltuie numai pe mofturile ei. Eu muncesc din zori și până seara. Totuși, soția mea nu uită de împărțirea treburilor. Știe perfect ce trebuie să fac eu, însă uneori nu vede ce nu face ea.
La început, Mariana își făcea partea cu responsabilitate, dar după o vreme entuziasmul a dispărut. N-am zis nimic până când dezordinea a început să mă sperie din ce în ce mai tare.
Hainele zac în grămezi pe scaune și dulapul e plin de lucruri necalcate, dar soția mea reușește să mă facă vinovat de toate. Lucrezi și tu, aduci bani, chiar nu poți ajuta la treburile casnice? M-a durut această abordare. Muncesc pentru noi amândoi, apoi mă ocup de toată casa? Când am discutat la început am stabilit clar responsabilitățile.
Ieri am găsit ciorba de burtă acră în frigider, mirosul parcă ucidea țânțarii. Am sperat că după nașterea copilului, Mariana o să pună ordine. Credeam că, fiind în concediu maternal, va avea timp pentru casă. Dar parcă e mai rău. Uneori cred că mi-ar fi mai ușor fără soție. Acum au apărut și certurile. Trebuie să o înțeleg, să mă pun și în locul ei, dar cine mă înțelege pe mine? Nu merg la tratament la Sovata, muncesc la birou și apoi acasă, și trebuie să veghez la toate. Tot ce vreau este puțină odihnă.
Nu înțeleg ce face Mariana toată ziua în concediu maternal de nu poate să gătească măcar cina? Sau măcar să pună hainele la loc? E chiar atât de greu? Copilul are doar șapte luni și doarme aproape tot timpul. Chiar ar avea timp să șteargă praful. Ce va fi când vom avea al doilea copil? Încă mai cred în egalitate și ajutor reciproc. Sunt dispus să accept orice și să sprijin, dar aștept același lucru înapoi. Mariana nu pare să priceapă asta.
Nu vreau să distrug familia, pentru că îmi iubesc copilul enorm. Dar nu mai știu cum să duc circul acesta mai departe. Cred că răbdarea mea se va termina curând.
