Părinții mei locuiesc în Moldova, iar eu trăiesc în România.
Nu ne-am mai văzut de peste douăzeci de ani. Ei sunt artiști și cântă în corul popular, toată viața lor este numai turnee și spectacole pe la festivaluri prin sate și orașe. Când am împlinit cinci ani, am rămas la bunica. Ca să-i fie mai ușor bunicii, a trebuit să ne mutăm la rudele ei din județul Vaslui. La început, mama și tata veneau să ne vadă de două, poate chiar trei ori pe an, dar cu timpul vizitele lor au devenit tot mai rare. Până la urmă, chiar și gândul la ei s-a stins în mintea mea. Apoi legătura s-a rupt definitiv. Când eram la facultatea de medicină, în anul trei, m-am măritat.
Acum, eu și soțul meu avem propria noastră clinică stomatologică și câștigăm foarte bine. Anul trecut, însă, au reapărut părinții mei. Au început să sune direct la clinică, fiindcă nu aveau nici măcar numărul meu de telefon. Toate discuțiile cu ei se transformau doar în plângeri despre viața grea pe care o duc.
Am ascultat fiecare dintre aceste plângeri și le-am spus clar că ei și-au ales drumul atunci când m-au lăsat în grija bunicii. Rar își aminteau să trimită vreo leu din pensiile lor, dar, în general, eu și bunica am trăit din pensia ei. Mi-a spus asta aproape în fiecare seară, dar și fără să-mi spună, simțeam pe pielea mea, pentru că ne drămuia totul, până la ultima pâine.
Am învățat bine la școală, așa că am prins facultatea pe locuri cu buget. Ca să am cu ce mă îmbrăca și din ce trăi, am lucrat ca infirmieră de noapte la spital. Acum consider că am viața mea, cu grijile și bucuriile mele, așa cum ei au viața lor, de care pot să se ocupe cum or ști.
După ce au înțeles că nu-i pot ajuta, au ajuns să-mi spună că vor merge în instanță să ceară pensie alimentară. Dar la cum sunt lucrurile între țările noastre acum, nu cred că vor reuși să obțină ceva. Aceste vorbe m-au răcit complet față de ei. Dacă înainte încă mă mai frământam, gândindu-mă dacă e drept sau nu să-i ajut, acum nici nu mai vreau să știu de existența lor. Oare am dreptate să fac așa, sau greșesc față de părinți?
