Sunt burlac, am 45 de ani. Am fost căsătorit cu o doamnă absolut superbă vreme de 15 ani. Zic doamnă, nu doar din respect, ci pentru că totul la ea era distins și sofisticat îngrijită, cu o manichiură impecabilă, mereu parfumată cu un miros delicat de crin, piele curată și strălucitoare. Silueta ei era de-a dreptul perfectă, iar vârsta nici nu i se vedea pe chip sau în felul în care se mișca. Avea ceva aristocratic în prezența ei, și în stilul vestimentar tot timpul alegea haine elegante, cu gust. Mersul ei era parcă o artă, felul în care își legăna ușor șoldurile… nu am cum să uit asta.
Sincer să fiu, m-am obișnuit cu genul ăsta de femei femei mândre, distinse, de tip leoaică aristocrată. Și am ajuns să ne despărțim pentru că nu ne potriveam ca fire. Asta-i viața, se mai întâmplă. După divorț, n-am mai avut relații serioase. Am mai văzut diverse fete, cel puțin pentru o noapte, la hoteluri, garsoniere închiriate, doar așa, ca să nu mă desprind de tot de viața sentimentală. Nu mi-am dorit să mă bag iar într-o relație și să ajung să dau cu capul, după atâția ani.
Dar, cum se spune, soarta are daruri și surprize pentru fiecare. Așa m-am trezit cu un cadou sub forma Anei. Nu mă gândeam la relații, dar am dat peste ea la o expoziție la Galeria Constantin Brâncuși din Chișinău. Normal, nu era copia fidelă a fostei mele neveste perfecte, dar Ana avea un farmec aparte. Avea o notă de aristocrație împletită cu un sarcasm fin și o inteligență care te prinde! Era genul care cucerește nu doar prin aspect, dar și prin minte. Știi cum e, când o femeie e și deșteaptă, devine și mai atrăgătoare.
Ne-am văzut vreo două luni, venea mai mult la mine. Apoi, am hotărât să o vizitez eu la ea. M-am pregătit ca la carte i-am cumpărat crini, preferați ei, o sticlă de vin alb moldovenesc, candeluțe, tot tacâmul. Când am ajuns, totul arăta foarte elegant în apartamentul ei. La un moment dat, a trebuit să merg la baie… și jur că n-am mai văzut așa ceva.
Baia ei nu era plină de tot felul de creme, borcănașe, șampoane, parfumuri. Doar un gel de duș ieftin și un șampon banal. Atât. Și m-am întrebat: cum să te respecți așa dacă nu ai grijă de tine? O femeie care folosește tot felul de produse pentru îngrijire chiar se iubește pe sine, iar asta mi se pare foarte important.
Genul acela de femeie mă inspiră. Ana nu era așa. Și atunci mi-am dat seama că nu e ce caut eu. Am plecat pur și simplu. Acum îmi dau seama că să găsesc iar o leoaică mândră ca fosta mea soție e aproape imposibil. Mai bine rămân singur. Ce să faci? Asta e.
