Când eram în vacanță, m-a sunat mama. Era un adevărat potop de lacrimi, abia mai putea vorbi de cât era de supărată. Am închis repede și l-am sunat pe fratele meu să-l întreb ce s-a întâmplat, dar el, mai aprig ca o furtună la Dunăre, mi-a tăiat-o scurt: Întreab-o pe ea, că ştie prea bine de ce plânge. Oricum, a primit ce-a meritat.
M-am tulburat cât pentru zece, așa că eu și soțul meu am hotărât să strângem bagajele și să plecăm acasă, chit că dădusem o mică avere pe biletele de autocar aproape toată pensia mamei pe o lună, adică vreo 1250 de lei.
Când am ajuns la Buzău, mama era tot o apă și-un pământ, plimba rochia prin casă de parcă nu știa ce caută acolo. I-am dat câteva picături de Valeriana, i-am pregătit un ceai de tei așa cum îi place și am așteptat să ne spună ce s-a întâmplat. Și-a făcut curaj și ne-a povestit: când a venit acasă de la serviciu, a găsit-o pe cumnata mea vânătă și plânsă, iar știind că este însărcinată, i s-a ridicat părul în cap de îngrijorare. S-a repezit la ea, a luat-o în brațe, a întrebat-o ce s-a întâmplat. Numai că, la fix, a intrat pe ușă și fratele meu, iar cumnata, brusc, s-a dezlănțuit: a început să urle că mama a agresat-o.
Mama se uita la ei ca la extratereștri, nu mai înțelegea nimic. Frate-miu, ca un adevărat cavaler fără cauză, a crezut minciuna și, nici una nici două, a dat-o pe mama afară din casă. Apoi a dus-o pe soție la spital, unde, din păcate, a pierdut sarcina. De-atunci nu mai vorbește cu nimeni, nu ascultă niciun argument, stă supărat ca bou la jug și nu vrea să audă de mama.
Eu, cu nasul de detectiv, am simțit că ceva nu se leagă. Am rămas de partea mamei și nu mică mi-a fost mirarea când, de undeva unde nu mă așteptam, am aflat adevărul. O prietenă bună de-a cumnatei, cu suflet mare, mi-a povestit cum a stat de fapt treaba: cumnata a pus totul la cale, ca să-l facă pe fratele meu s-o alunge pe mama din casă. Ba mai mult, nici nu a fost vorba de accident cu sarcina ea singură a luat măsuri s-o piardă!
Când i s-a aprins și fratelui meu beculețul adevărului, a explodat. A împachetat-o pe cumnată și a dat-o afară, iar către mama a venit cu scuze din tot sufletul, cu lacrimi și mâna pe inimă.
Și ce credeți? Inima de mamă nu cunoaște supărare adevărată. După atâta necaz, l-a primit iar în brațele ei, cum numai la noi în Bărăgan se știe, cu dragoste și iertare cât o horă mare pe câmpie.
