Mi-am pus soacra la punct de 8 martie.
Auzi, Doina, așa nu se mai poate!
Dacă încă de la începutul căsniciei tale mama ta face așa, ce va fi când o să avem copii? Nu o s-o mai scoatem din apartamentul nostru!
N-o să ne lase să trăim! deja nervos, îi spuneam Doinei, după ce am aflat de la ea că mama-sa e hotărâtă să intre mereu peste noi, fără să bată la ușă.
Bine, dacă tanti Maria nu pricepe din vorbă, mâine chem un lăcătuș să schimbe yalele! am trântit eu nervos.
Dar, Doru, și mama tot mama mea e. Oricum, mai devreme sau mai târziu, tot va face rost de o nouă cheie de la noi. Și de câte ori vine, tu o să schimbi yala?! Se va supăra dacă vede că am schimbat încuietorile. Trebuie să vorbim frumos cu ea, cumva să se prindă singură că nu e frumos ce face! m-a oprit Doina.
Doina, dacă mama ta nu pricepe nici din cuvânt, nici din gesturi, atunci fără măsuri serioase n-avem scăpare! i-am spus foarte grav.
Adică ce vrei să faci? a mărit ochii spre mine Doina.
Deci, dacă Maria are cheia de la apartamentul nostru, înseamnă că și tu ai cheie de la părinții tăi, nu? am întrebat-o eu fără ocol.
Vasile și Maria Andronic s-au hotărât să meargă sâmbăta dimineață la târgul municipal. De 8 martie, era o piață specială în oraș, unde fermierii locali vindeau produse mai ieftine decât la magazine motiv bun pentru pensionari să se trezească la 7 dimineața să cumpere ouăle cu 1 leu mai ieftin decât la supermarket.
Băi, Vasile, ai văzut ce cotlet am prins! Dar și la peștii ăștia… Crapi zdraveni, se mișcă încă în plasă. Acum prăjesc unul, iar pe celălalt îl duc Doinăi, poate-l gătește diseară. Să vezi fata ginerelui nostru când Carpuța îi face deodată scandal din plasă! râdea Maria, gândindu-se la reacția lui Doru.
Hai, lasă-i pe copii în pace! Vor independență, au 30 de ani fiecare, și tu încă umbli după ei prin casă, ca Miss Marple, vezi sub ce scaun și-a băgat ginerele șosetele Ți-ai pierdut orice ocupație? încerca Vasile s-o tempereze.
Stai! N-ai lăsat tu apa pornită la duș?! Auzi ce șiroiește! Maria nici n-a terminat bine fraza, că s-a oprit brusc, s-a dus la baie și a ieșit țipând ca arsă.
Vai de mine! E CINEVA! Gol! La baia mea! urla Maria, alergând ca apucata prin casă.
Cine, măi femeie, cine-i gol în baia noastră?! se abținea Vasile să verifice.
Ginerele, Doru! Ce caută în casa mea?! se văita Maria.
Ce să fac, apa la noi e ruginie, după lucru eram leoarcă de transpirație, nu-mi venea să mă pun nespălat în pat, așa că am venit la voi să fac un duș! între timp am ieșit din baie, la mine cu halatul lui Vasile, ca și cum aș fi acasă la mine.
Doamnă Maria, în preajma zilei de 8 martie, ca femeie, vreau să vă atrag atenția că nu-i frumos să uscați lenjeria pe calorifer și pe uscătorul de prosoape! Dacă ar fi dantelă de adolescentă, mai treacă-meargă, dar aici Sincer, Vasile, nu te invidiez! am spus calm, mergând agale în bucătărie și punând în funcțiune espressorul de cafea preferat al soacrei, să-mi fac o cafea.
Cum îți permiți?! E casa mea și usuc ce vreau pe calorifer! s-a răstit Maria.
Doamnă Maria, de-abia v-am dat eu și Doina aparatul acesta de cafea de jumătate de an, iar dumneavoastră îl aveți deja într-o stare jalnică! Era bine să-l curățați măcar o dată pe săptămână, la porci este mai curat în cotet! am început să-i țin morală la soacră.
Hai, Doru, parcă ai sărit calul, a încercat să mă oprească și Vasile.
Dar ce să fac, Vasile? Uită-te ce haos e pe cocina soacrei, și în toată casa ca într-un depozit părăsit! Nu-i ordine deloc.
Pe Maria Andronic ar fi trebuit s-o trimiți un an la armată, poate-o învață cineva de disciplină! mă plimbam fără jenă prin apartament, înșirând toate bubele din gospodăria soacrei.
Am deschis și frigiderul, să știți! Smântână și maioneză expirate de două săptămâni! Brânza lăsată fără ambalaj, deja s-a uscat!
Am scos cu nonșalanță iaurturile și smântâna alterate și le-am aruncat la gunoi.
Văd și o farfurie cu mâncare uitată, hrișcă săraca, rămasă de aseară! Știți cât de greu se spală după aia? Sau vi se pare că dacă aveți mașină de spălat vase, gata, vi se permite orice?!
Am vrut să verific și mașina de spălat vase, dar Maria și-a pus deodată pieptul lat în fața ei să mă blocheze.
Ajunge! Ieși din casa mea acum, sau chem poliția și spun că ai intrat abuziv! Și nu mă uit că ești ginerele meu, Doru! Te-ai băga frumușel! E casa mea, bucătăria mea, baia mea, lenjeria mea! N-are nimeni dreptul să intre la mine fără să bată și să mă critice! urla Maria.
Vasile râdea în barbă, înțelegând planul meu, în timp ce Maria epuizată de nervi încă nu pricepuse nimic.
Exact ce trebuia să se întâmple, Doamnă Maria! am oftat ușurat și i-am zâmbit.
Toate lucrurile pe care le-ai spus acum, să ți le adresezi și ție, că tot așa și tu ne iei casa la puricat pe neanunțate și faci inspecție la noi, de parcă-i garnizoana Armatei! Să știi că legat de poliție, dacă o mai faci încă o dată, și eu pot răspunde la fel! Sper să înțelegi și să nu-ți mai permiți! am trecut rapid din halatul de baie în blugi și geacă, gata să plec.
Vă doresc, domnule și doamnă Andronic, o primăvară frumoasă! Vasile, ți-am lăsat pe masă coniacul cel bun, iar ție, Doamnă Maria, o sticlă de vin rosé și parfumul preferat. Doina mi-a spus că astea sunt favoritele voastre! le-am spus cu un zâmbet mult mai blând, am ieșit domol și am închis cu grijă ușa.
Maria, tremurând încă, a desfăcut sticla cu coniac, și-a turnat un pahar pe care l-a dat peste cap dintr-o suflare, sorbind apoi o gură din cafeaua făcută la filtru, pe care am curățat-o chiar eu înainte.
Vezi, Maria, ai un ginere diplomat! A orchestrat tot momentul, iar finalul pilula a fost amară, dar efectul bun, iar gustul chiar plăcut! râdea Vasile, privind la coniacul scump, la parfum și la vinul bun.
Ce să zic, femeie, la mulți ani de 8 martie! Ginerele a fost primul care te-a felicitat anul acesta, și nu oricum, ci cu show, coniac, parfum, și bilet la spectacol! i-a făcut cu ochiul Vasile, scoțând de sub coșul de pâine două bilete la Aventurile Cuceritorului.
De atunci, Maria nu ne-a mai invadat apartamentul fără motiv sau fără să anunțe înainte. Nici nu s-a supărat pe noi, ba chiar a apreciat ingeniozitatea planului. Granițele au fost trasate clar, fără să existe supărare, iar eu pot, în sfârșit, să dorm liniștit după ture, fără teama că Maria umblă la șosetele mele prin dulap.
Lecția mea: uneori, ca să-ți aperi liniștea, nu-i nevoie de ceartă, ci de puțin umor, curaj și diplomație moldovenească.
